ICCJ. Decizia nr. 4248/2004. Civil. încuvinţare executare silită + încheiere de îndreptare a erorii materiale şi comletarea dispozitivului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4248
Dosar nr. 21718/2004
Şedinţa publică de la 20 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea pronunţată în Camera de consiliu la 8 iulie 2004 de Judecătoria Ploieşti, în dosarul de executare nr. 1409/2004 a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul executorului judecătoresc P.C. şi încuviinţată executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploieşti, deciziile nr. 29/2004 şi nr. 12/2004 ale Tribunalului Prahova, precum şi procesul verbal încheiat la 21 iunie 2004, în dosarul nr. 106/2003.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că din analiza cererii şi a titlului executoriu a rezultat că sunt îndeplinite condiţiile privind executarea silită a obligaţiei, în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 371, art. 3731 şi art. 374-379 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel debitorul C.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, încheierea dată de instanţă, nu respectă dispoziţiile procedurale privind citarea părţilor şi dezbaterea în şedinţă publică, acesta fiind lipsit de o judecată echitabilă.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti puse în executare, a mai arătat apelantul-debitor împotriva acestora şi-a exercitat calea de atac a recursului, iar procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc nu este un act legal, deoarece, nu îndeplineşte cerinţele Codului de procedură civilă.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii şi respingerea cererii de încuviinţare a executării silite.
Intimata R.M., în combaterea motivelor de apel a formulat întâmpinare prin care a arătat că încheierea de încuviinţare a executării silite este legală, nu se pune problema citării părţilor, deoarece aceasta se pronunţă în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, apelantul făcând o serie de procese, exercitând toate căile de atac posibile şi instanţele judecătoreşti respingând toate acţiunile acestuia.
Aceasta a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea, examinând încheierea apelată prin prisma criticilor invocate actelor şi lucrărilor dosarului, dispoziţiilor legale, ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., cererea de executare silită se înaintează executorului judecătoresc care va solicita instanţei de judecată încuviinţarea executării silite.
În speţa de faţă, prin încheierea pronunţată de instanţa de fond a fost admisă o astfel de cerere de încuviinţare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploieşti, deciziile nr. 29 şi 12/2004, ambele ale Tribunalului Prahova şi procesul verbal încheiat la data de 21 iunie 2004 de Biroul executorului judecătoresc, în dosarul de executare.
În cadrul pronunţării încheierilor de genul celei apelate în prezenta cauză, ne aflăm într-o procedură necontencioasă, pronunţarea făcându-se în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, nefiind obligatorie citarea părţilor, astfel că sub acest aspect, criticile apelantului sunt nefondate.
Cu privire la procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 106/2003, din data de 21 iunie 2004, în sensul că acesta nu ar fi fost încheiat în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, că ar fi un act formal şi emis nelegal, aceste aspecte nu pot fi cenzurate în prezentul apel, ele putând forma obiectul unei contestaţii la executare, deoarece, în cadrul încheierii de încuviinţare a executării silite, sunt analizate probleme de formă şi nu aspecte ce vizează fondul cauzei.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor articolului 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul debitorului C.N. şi va menţine ca legală şi temeinică, încheierea apelată.
Cu cererea din 16 noiembrie 2004, înregistrată în acelaşi dosar, C.V.N., parte în acţiunea dosarului nr. 7964/2004, a solicitat îndreptarea erorilor materiale şi completarea Deciziei nr. 2642 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, din următoarele considerente:
I. În cererea de apel înregistrată, a arătat:
1. Hotărârile date de Judecătoria Ploieşti şi Tribunalul Prahova necesita şi urma a se completa, în concret, la termene ce nu erau stabilite la data declarării apelului;
2. Procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 21 iunie 2004, în dosarul nr. 106/2003 este un act nelegal, cu justificarea:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 5801 C. proc. civ.;
b) se referă la o executare perimată, potrivit art. 289 alin. (1) C. proc. civ.;
c) este un act unilateral, fiind întocmit după împlinirea termenului de prescripţie a titlului nr. 1524/1999 care a făcut obiectul executării. Acestui titlu prescris îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 şi art. 1838 C. civ.;
d) actul juridic nu mi-a fost comunicat. Executorul judecătoresc a înaintat Judecătoriei Ploieşti, odată cu procesul verbal, titlul nr. 1524/1999, ştiind că a fraudat legea, anume: obligaţia încuviinţării executării silite trebuia solicitată în luna februarie 2003, conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ. Urma, potrivit art. 373 alin. C C. proc. civ., ca la dosarul cauzei să se depună exemplare pentru fiecare act întocmit, dispoziţii legale, care, au fost voit încălcate.
În baza dispoziţiilor art. 399 alin. (2), respectiv, art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele emise sunt nule.
Anterior nulitatea nu a putut fi invocată deoarece şedinţa nu a fost publică iar aceasta nu poate fi clasificată sub nici un temei ca problemă de fond.
În decizia nr. 2642/2004 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţa nu s-a pronunţat sub nici o formă, incidental, indirect ori sub aspect general.
În acest sens, este necesară şi solicită completarea deciziei prin interpretarea şi aplicarea prevederilor legale, în materie, la situaţia concretă relatată.
II. Privind susţinerile orale din dezbateri şi formularea în scris a cererii de depunere a actelor menţionate de chiar executor, s-a susţinut.
1. Procesul verbal nr. 106 din 21 iunie 2004 nu a avut anexat şi titlul nr. 1524/1999 în care se enunţă că „având în vedere….” în scopuri ilegale de a învălui abuzurile anterioare.
Or, era necesară înfăţişarea acestui titlu spre a se constata ceea ce judecătoria ca instanţă de executare, fie a neglijat, fie nu a dorit să cerceteze, prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Oral, s-a precizat că a operat art. 6 din Decretul nr. 167/1958 cu sublinierea că prescripţia fiind o instituţie de ordine publică, legea permite invocarea ei de către parte sau de instanţă, în orice fază, argumentând esenţa şi caracterul ei prin art. 5 C. civ.
2. Privind nulitatea actului prezentat în dosar, de către executorul judecătoresc, ca şi cele pe care nu le-a ataşat, fiindcă s-ar fi observat şi demascat artificiul de a înlocui încuviinţarea iniţială, neefectuată, printr-un act formal, nejustificat, dar care cosmetizase, a înclinat vigilenţa magistratului. Tot aşa, a subliniat că invocă, pe cale de excepţie, nulitatea în baza dispoziţiilor imperative ale art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
3. A reluat argumentarea privind neafectarea dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., pentru anexarea titlului şi depunerea exemplarului din fiece act al executorului la dosarul instanţei, proceduri şi fapte, ce nu s-au petrecut.
Petiţionarul a susţinut că acestea sunt actele şi faptele concrete, reale şi concludente pentru a se stabili că încuviinţarea s-a făcut în perioada cercetării la care instanţa trebuia să se aplece din oficiu potrivit dispoziţiilor obligatorii din art. 18 al Decretului nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă, articol enunţat şi oral susţinut la dezbaterile din 18 octombrie 2004.
S-a conchis, solicitându-se completarea deciziei pentru capetele de cerere omise, în baza art. 2812 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Încheierea din 18 noiembrie 2004 a respins cererea de îndreptare a erorii materiale şi completarea deciziei civile nr. 2642 din 18 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 7964/2004 al Curţii de Apel Ploieşti, formulată de apelantul debitor C.V.N.
Instanţa a arătat că verificând cererea apelantului debitor precum şi actele dosarului, a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute pentru îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Atât împotriva deciziei civile nr. 2642 din 18 octombrie 2004 cât şi împotriva Încheierii din 18 noiembrie 2004, ambele, ale Curţii de Apel Ploieşti, în termen legal, s-au declarat recursuri susţinându-se nelegalitatea şi netemeinicia acestora deoarece instanţele au judecat simplist, considerând că sunt legate de existenţa titlului executor şi nu pot aplica prescripţia.
Recursurile sunt nefondate.
Din ansamblul actelor şi probelor aflate în dosarul cauzei, rezultă că numiţii R.M. şi C.C., în calitate de creditori, s-au adresat executorului judecătoresc pentru executarea titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 4582/2003 a Judecătoriei Ploieşti, deciziile nr. 29/2004 şi nr. 12/2004 ale Tribunalului Prahova precum şi procesul verbal încheiat la 21 iunie 2004 în dosarul execuţional nr. 206/2003.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut din analiza cererii şi a titlului executoriu că în speţă, sunt îndeplinite condiţiile privind executarea silită a obligaţiei fiind aplicabile, astfel, dispoziţiile art. 3711, art. 3733 şi art. 374-379 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 C. proc. civ., cererea de executare silită se înaintează de creditor, executorului judecătoresc care va solicita instanţei de judecată încuviinţarea executorii silite, lucru ce s-a întâmplat, în speţă, folosindu-se procedura încuviinţării executării silite, procedură necontencioasă, realizată fără citarea obligatorie a părţilor, având loc în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, încât în cadrul ei se verifică numai existenţa titlului executoriu şi nu şi alte aspecte, de genul celor pretinse de debitor, care pot fi verificate, eventual, pe alte căi, inclusiv, pe calea contestaţiei la executare.
În atare situaţie, decizia civilă pronunţată în apel este temeinică şi legală, ca şi Încheierea prin care s-a respins cererea de îndreptarea erorilor materiale şi completare a respectivei decizii, cerere ce nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege, încât, Curtea va trebui să privească recursurile de faţă declarate de debitorul C.V.N. împotriva celor două hotărâri, ca nefondate şi, pe cale de consecinţă, să le respingă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de debitorul C.V.N. împotriva deciziei nr. 2642 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, precum şi a Încheierii din 18 noiembrie 2004 a aceleiaşi Curţi, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4333/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4100/2004. Civil. Legea nr.10/2001-restituire... → |
|---|
