ICCJ. Decizia nr. 4452/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4452
Dosar nr. 19367/2004
Şedinţa de la 26 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1929 din 29 martie 2004 Judecătoria Baia Mare a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.M., M.S., M.A. şi M.F. împotriva pârâţilor V.M., B.V., B.S., P.I., M.R., B.I., B.Ş. şi B.E. şi a stabilit o servitute de trecere în favoarea reclamanţilor, cu piciorul şi autovehiculul, peste terenul proprietatea pârâţilor, pe aliniamentul A-B-C-F-G-H stabilit de expertul Z.I. în schiţa anexă la expertiză, conform variantei II, ce face parte integrantă din expertiză.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin decizia nr. 1969/A din 10 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de reclamanţii M.M., M.S., M.A. şi M.F. şi de pârâţii B.E., B.Ş., B.I. şi V.M., a schimbat în parte sentinţa judecătoriei Baia Mare în sensul că a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamanţilor, cu piciorul şi cu autovehiculul, pe traseul A-B-C-D din schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul Z.I. conform variantei I-a, care face parte integrantă din decizie. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs pârâţii B.V. şi B.S. care şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că, stabilindu-se servitutea de trecere pe terenul lor, aceasta le limitează posibilitatea de a folosi gospodăria, că nu s-a ţinut seama de relaţiile conflictuale mai vechi dintre recurenţi şi celelalte părţi şi că soluţia a menajat pe deţinătorii fondului dominant.
Recursul nu este fondat.
Rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză că terenul proprietatea reclamanţilor reprezintă loc înfundat.
Conform art. 616-618 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona; trecerea trebuie aleasă pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum; cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Potrivit reglementărilor arătate, din cele două variante ale raportului de expertiză efectuat în cauză, instanţa de apel a apreciat în mod corect că se impune servitutea de trecere în favoarea reclamanţilor prin stabilirea traseului A-B-C-D, corespunzător variantei I-a din schiţa anexă la raportul de expertiză, întrucât, în această variantă, traseul este mai scurt cu 20 m. faţă de varianta a II-a şi, prin urmare, este un traseu mai economic.
La stabilirea traseului servituţii, instanţa a trebuit să ţină seama atât de interesele proprietarului fondului aservit, cât şi de interesele proprietarului fondului înfundat. În speţă, stabilirea servituţii pe traseul cel mai scurt, conform variantei a I-a a raportului de expertiză, se impune nu numai pentru că afectează o suprafaţă de teren mai mică şi un număr mai mic de proprietăţi, ci şi pentru că proprietarul locului înfundat ar trebui să plătească despăgubiri mai mici, decât în situaţia în care traseul ar fi mai lung şi ar afecta o suprafaţă substanţial mai mare de teren.
De altfel, reclamanţii circulă pe traseul indicat în varianta I-a a raportului de expertiză de aproximativ 30 de ani, iar recurenţii-pârâţi B.V. şi B.S., pentru a ajunge la gospodăria lor, trebuie să treacă şi ei printre construcţiile proprietăţilor de la numărul administrativ 150.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâţilor se priveşte ce nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii B.V. şi B.S. împotriva deciziei civile nr. 1969/A din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 4992/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4375/2004. Civil. Recurs perimare. Recurs → |
|---|
