ICCJ. Decizia nr. 4998/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4998
Dosar nr. 10911/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 28 iunie 2001, Ş.E. a solicitat desfiinţarea în parte a dispoziţiei nr. 654 din 11 iunie 2001 emisă de Primarul municipiului Brăila, în sensul de a se dispune restituirea în natură şi în totalitate a imobilului situat Brăila. A arătat că nu este de acord cu despăgubirile băneşti acordate pentru partea de imobil care a fost cumpărată de familia Z. în anul 1999.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, prin sentinţa nr. 182 din 31 octombrie 2001 a respins acţiunea reclamantului.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească separată pentru a se putea analiza cererea de restituire în natură a întregului imobil, or, în speţă, reclamantul nu a făcut această dovadă, astfel încât în mod corect s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru partea respectivă din imobil.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia nr. 46/A din 20 ianuarie 2004.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că acţiunea pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare–cumpărare nr. 188/1999, având ca obiect o parte a imobilului revendicat de reclamant şi pentru care prin dispoziţia atacată s-au acordat despăgubiri băneşti, a fost respinsă definitiv şi irevocabil.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevede că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) sunt lovite de nulitate absolută, buna credinţă neputând fi invocată în aceste cazuri.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune.
Prin dispoziţia nr. 654 din 11 iunie 2001, emisă de Primarul municipiului Brăila, urmare notificării formulată de Ş.E., s-a restituit acestuia în natură imobilul situat în Brăila, mai puţin partea, identificată prin planul de situaţie, cumpărată de Z.C. şi Z.M. în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare–cumpărare nr. 188/1999, pentru care s-a precizat că se vor acorda despăgubiri băneşti conform art. 40 din Legea nr. 10/2001.
Pe parcursul judecării prezentului litigiu, având ca obiect desfiinţarea parţială a dispoziţiei emisă de Primarul municipiului Brăila, reclamantul, prin acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu Z.C. şi Z.M. precum şi cu Direcţia Serviciilor Publice Brăila, a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare–cumpărare nr. 188/1999 privind o parte din imobilul în cauză. Prin decizia nr. 456/R din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 506 din 27 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Prin urmare, s-a hotărât în mod definitiv şi irevocabil că actul de vânzare–cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 este valabil, astfel încât restituirea în natură a părţii de imobil nu mai este posibilă, persoana îndreptăţită putând solicita şi obţine numai măsuri compensatorii.
Mai mult, art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă neputând fi invocată în aceste cazuri” a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională, care a reţinut că prin textul de lege în discuţie au fost încălcate prevederi constituţionale care privesc principiul neretroactivităţii legii noi şi principiul egalităţii în faţa legii.
Pentru cele ce preced, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ş.E. împotriva deciziei nr. 46/A din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5007/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4992/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
