ICCJ. Decizia nr. 494/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 7 iunie 2002 SC R.T.C. SRL a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la restituirea contravalorii actualizate a unei cantități de țigări valorificate prin intermediul D.G.F.P. Constanta.
în motivarea acțiunii s-a susținut că țigările respective, care aparțineau reclamantei, au fost valorificate după ce anterior fuseseră indisponibilizate în vederea confiscării.
S-a precizat de asemenea că indisponibilizarea fusese dispusă ca urmare a începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă împotriva numiților S.G., C.Ș. și L.A. și că în cele din urmă acești trei inculpați au fost achitați prin decizia penală nr. 319 pronunțată la 20 aprilie 2000.
S-a susținut că temeiul legal al indisponibilizării țigărilor, țigări despre care se presupusese inițial ca ar fi făcut obiect de contrabandă, nu mai subzistă în condițiile în care achitarea fusese pronunțată în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., reținându-se inexistența faptei prevăzute de legea penală.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Constanța cu numărul de dosar 3101/2002, iar la 28 iunie 2002 reclamanta a completat acțiunea solicitând citarea în cauză în calitate de pârâtă și a D.G.F.P. Constanța, cerere încuviințată de instanță prin încheierea pronunțată la aceeași dată.
Referitor la aceasta dispoziție a instanței de fond, prin adresa nr. 13017 emisă la 13 noiembrie 2002 D.G.F.P. Constanța a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 1267 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, la 25 noiembrie 2002 excepția a fost respinsă, iar acțiunea a fost admisă în sensul obligării pârâților în solidar la plata către reclamantă a sumei de 6 890 607 503 lei reprezentând “contravaloarea actualizată a 1290 baxuri de țigări".
Totodată pârâții au fost obligați să îi plătească reclamantei 96 602 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelurile făcute ulterior de pârâți împotriva acestei sentințe au fost admise prin decizia civilă nr. 22/C pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, la 5 martie 2003 în dosarul nr. 164/C/2003.
Ca urmare hotărârea primei instanțe a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii pe considerentul că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Pronunțând această hotărâre instanța de apel a reținut în esență că, odată cu achitarea inculpaților L.A., C.Ș. și S.G., dispusă prin decizia penală nr. 319 din 20 aprilie 2000, secția penală a Curții de Apel Constanța s-a pronunțat definitiv și irevocabil în sensul respingerii unei plângeri formulate de SC R.T.C. LTD împotriva măsurii de indisponibilizare a țigărilor.
în acest context s-a apreciat că repunerea în discuție de către reclamantă, în cauza de fată, a aceleiași chestiuni a indisponibilizării contravine autorității de lucru judecat a deciziei penale menționate.
La 17 aprilie 2003 reclamanta SC R.T.C. SRL a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 2321/2003
în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut că decizia atacată a fost dată cu ignorarea art. 22 C. proc. pen. care limitează autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale precum și cu încălcarea art. 19 C. proc. pen. care consacră dreptul reclamantei de a valorifica pretențiile sale pe calea unei acțiuni civile.
în legătură cu acest ultim aspect s-a subliniat de către recurenta-reclamantă că demersurile sale făcute în procesul penal au fost respinse exclusiv pe considerente de ordin procedural care nu afectează dreptul său la acțiune în cauza de fată.
în altă ordine de idei a fost evocat caracterul inechitabil al hotărârii recurate al cărei efect constă în rămânerea în proprietatea Statutului Român a contravalorii unor bunuri ce aparținuseră legal reclamantei.
în ceea ce o privește intimata-parata D.G.F.P. Constanța nu s-a prezentat în fata acestei Curți și nici nu și-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut că recursul este nefondat solicitând respingerea acestuia.
Recursul este fondat.
Curtea reține astfel că ulterior indisponibilizării țigărilor a căror valoare constituie obiect de litigiu, în legătură cu acestea s-a luat și măsura confiscării speciale “în folosul statului “ prevăzută de art. 118 lit. e) C. pen.
Această măsură a fost luată prin decizia penală nr. 1 pronunțată la 5 ianuarie 2000 de secția penală a Tribunalul Constanța fiind menționată expres în considerentele și dispozitivul respectivei hotărârii depuse în copie în dosarul primei instanțe.
în urma admiterii recursurilor inculpaților decizia instanței de apel a fost însă casată “în totalitate", deci inclusiv cu privire la măsura confiscării “în folosul statului".
Așa fiind decizia penală nr. 319 pronunțată la 20 aprilie 2000 de către secția penală a Curții de Apel Constanța nu legitimează operațiunea de valorificare a țigărilor și cu atât mai puțin refuzul restituirii contravalorii acestora către reclamantă.
Raționamentul instanței de apel potrivit căruia o asemenea legitimitate ar fi fost dată prin menținerea indisponibilizării contravine prevederilor art. 163 - 170 C. proc. pen. aplicabile la data soluționării procesului penal.
Definind regimul unor măsuri asiguratorii susceptibile de a fi luate în procesul penal, aceste prevederi legale indicau fără echivoc că ele constituiau doar o formă de restrângere, pentru o perioada limitată de timp, a exercitării de către proprietarul bunului a dreptului de dispoziție, fără a modifica sau transfera însuși dreptul de proprietate.
Pe de altă parte din cuprinsul celor două hotărâri penale amintite rezultă că respingerea demersurilor făcute de reclamantă în procesul penal în vederea ridicării măsurii indisponibilizării s-a datorat exclusiv unor considerente de ordin procedural, SC R.T.C. SRL formulând, după împlinirea termenului prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., o așa numită cerere de constituire de parte civilă pentru care nu avea vocație procesuală.
în egală măsură invocarea de către instanța civilă a autorității de lucru judecat care ar opera în speță în raport cu decizia penală nr. 319/2000 mai sus menționată contravine prevederilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege hotărârea definitivă a instanței penale are autoritatea de lucru judecat în fata instanței civile care judecă acțiunea civilă numai cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale menționate decizia recurată intră sub incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în consecință, recursul a fost admis, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4941/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3421/2004. Civil → |
|---|
