ICCJ. Decizia nr. 5007/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5007
Dosar nr. 11931/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 13 martie 2003, reclamantul C.C. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 4280 din 26 februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova, referitoare la restituirea în natură a unui imobil, teren în suprafaţă de 390 mp situat în Craiova.
Reclamantul a arătat că prin Decretul nr. 423/1983, a fost expropriat de la părinţii săi terenul în cauză pentru a se construi blocuri de locuinţe. Ţinând cont de faptul că scopul pentru care a fost preluat imobilul nu s-a realizat, reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură. Prin dispoziţia atacată s-a respins cererea, cu motivarea că terenul solicitat este ocupat de parcul Corniţoiu, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti (eventual titluri de valoare).
Prin sentinţa nr. 449 din 24 octombrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că prin dispoziţia atacată s-a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept a imobilului în litigiu, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că în zona în care se află terenul este delimitat perimetrul parcului Corniţoiu, iar stadiul „în curs de amenajare” nu determină includerea acestuia în categoria de teren viran, neafectat de utilitate publică.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr. 216 din 20 februarie 2004 a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii, a anulat dispoziţia atacată şi a dispus restituirea în natură a terenului identificat prin expertiza tehnică.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că nu s-a realizat cauza de utilitate publică în scopul căreia imobilul a fost expropriat, întrucât din probele administrate şi în special din expertizele tehnice efectuate rezultă că terenul este în fapt un maidan plin de gunoaie, nicidecum amenajat cu alei, arbuşti şi flori, specifice unui parc.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Consiliul local al municipiului Craiova prin Primar arătând că terenul în litigiu este afectat de utilitate publică declarată şi aparţine domeniului public, fiind inclus în parcul Corniţoiu şi cuprins în planul urbanistic al municipiului Craiova, astfel încât singura modalitate de soluţionare a notificării, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, este aceea de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică (aflat la fila 66 a dosarului nr. 2583/2003 al Tribunalului Dolj) potrivit căruia terenul în suprafaţă de 390 mp este viran, fiind în realitate un maidan. În acelaşi sens, sunt şi concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 9424/1999 al Tribunalului Dolj precum şi cele ale raportului de expertiză din dosarul nr. 13865/2000 al Curţii de Apel Craiova.
Mai mult, se reţine că prin dispoziţia nr. 5960 din 22 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova, depusă la dosarul cauzei de intimatul-reclamant, s-a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu în suprafaţă de 390 mp situat în Craiova, identificat prin expertiza tehnică efectuată în dosarele nr. 2583/2003 al Tribunalului Dolj şi nr. 404/2004 al Curţii de Apel Craiova.
Pentru cele ce preced, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local al municipiului Craiova prin Primar împotriva deciziei nr. 216 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5109/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4998/2004. Civil → |
|---|
