ICCJ. Decizia nr. 5129/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5129
Dosar nr. 20766/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 noiembrie 2003, reclamantul V.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul I.M.D., pe cale de ordonanţă preşedinţială, instanţa de judecată să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a devenit titular al dreptului de proprietate asupra imobilul menţionat, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 10 iulie 2002.
Cu privire la debitoarea C.M.M., fosta titulară a dreptului de proprietate asupra apartamentului menţionat, s-a dispus evacuarea prin încheierea din 17 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Cu ocazia executării silite s-a constatat ca exista o piedica legala la evacuare, cu referire la pârâtul I.M.D., care potrivit cărţii de identitate locuieşte în acest imobil de la data de 27 septembrie 2003, ulterior adjudecării imobilului şi primirii somaţiei în dosarul de executare.
La termenul din 11 decembrie 2003, instanţa a luat act de precizarea avocatului reclamantului, în sensul judecării cererii sale de evacuare potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Prin sentinţa nr. 748 din 5 februarie 2004, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea în evacuare, reţinând că pârâtul nu a făcut dovada deţinerii unui titlu locativ.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâtul a declarat apel, invocând judecarea cauzei cu neobservarea dispoziţiilor procedurale şi susţinând că instanţa s-a pronunţat cu neobservarea naturii juridice de bun comun a imobilului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a respins apelul, ca nefondat, prin Decizia nr. 943 A din 13 septembrie 2004, cu motivarea că pârâtul nu a făcut dovada comunităţii de bunuri invocate în apărare.
Împotriva acestei din urma hotărâri pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut ca instanţa a încălcat dispoziţiile art. 105 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi art. 138 C. proc. civ., luând act de solicitarea judecării acţiunii potrivit dreptului comun, mult după prima zi de înfăţişare. Acţiunea s-a judecat fără a se propune probe.
În fine, pârâtul a mai susţinut că acţiunea astfel modificata nu a fost timbrată legal şi că, în raport de regimul juridic al locuinţei, acţiunea trebuia făcută de ambii coproprietari, faţă de faptul că acţiunea este asimilată uneia in revendicare.
În concluzie, pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauza şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cererea de ordonanţa preşedinţială, la cererea reclamantului, se poate transforma într-o acţiune de drept comun, cu acordul tacit sau expres al pârâtului.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, pârâtul deşi legal citat nu s-a prezentat, dându-şi astfel acordul tacit pentru transformarea cererii de ordonanţă preşedinţiala în acţiune de drept comun, aşa încât recursul se constata a fi neîntemeiat sub aspectul acestor critici.
Acţiunea în evacuare este supusa taxei judiciare fixe, stabilite prin Legea nr. 146/ 1997, iar obligaţia de timbrare a fost satisfăcută de către reclamant , aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestor critici.
Nici în aceasta etapă pârâtul nu a făcut dovada titlului locativ, susţinerile acestuia rămânând în continuare afirmaţii nedovedite, aşa încât recursul se constata a fi nefondat şi sub aspectul acestor din urma critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursuI ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.M.D. împotriva deciziei civile 943/A din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5139/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 5136/2004. Civil. Reziliere contract de... → |
|---|
