ICCJ. Decizia nr. 5139/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5139
Dosar nr. 21156/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 200.
Asupra recursului de faţă.
Deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 22 ianuarie 2004 a Judecătoriei sectorului V a municipiului Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor; s-a respins cererea privind pe reclamanţii P.Z. şi P.S. cu pârâtul municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pentru a-şi justifica interesul în sensul că au calitate procesuală activă, reclamanţii trebuie să dovedească atît faptul că sunt succesorii în drepturi ai donatorului cît şi faptul că acesta a fost proprietarul imobilului, situat în Bucureşti, privind ap. 3 şi 4 de la etajele 2 şi 3, dependinţele de la subsol şi din curte, precum şi terenul aferent şi părţile comune din întregul imobil, la data preluării abuzive, prin donaţie. Că, în ce priveşte dovada calităţii de proprietar a donatorului, reclamanţii au depus la dosarul cauzei doar copia actului de partaj voluntar nr. 28726 din 1 iulie 1947, ce nu face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr .2066 din 6 octombrie 2004, rejudecând în fond acţiunea, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii P.Z., P.R. şi P.S. în contradictoriu cu pârâtul municipiul Bucureşti prin Primarul General.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că, în urma partajului imobiliar realizat prin actul de partaj voluntar sub nr. 28726/1947 de Tribunalul Ilfov, apartamentele nr. 3 şi 4 au revenit în proprietate numitului P.I. Că, prin Decizia nr. 2424 din 9 august 1963 Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei a acceptat oferta de donaţie a numitului P.I. cu privire la imobilul din litigiu (ap. 3 şi 4 din imobilul situat în Bucureşti). Reclamanţii nu au dovedit că autorul nu a avut intenţia de a procura un folos material prin actul de donaţie făcut în dauna Statului Român.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionat, au declarat recurs reclamanţii criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece:
Judecata în apel s-a făcut în lipsa reclamanţilor care nu au avut posibilitatea să depună toate înscrisurile din care să rezulte că autorul P.I. a donat imobilul în litigiu faţă de Statul Român, pentru că a fost forţat şi fără să urmărească un folos material prin sâvîrşirea actului de donaţie.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 478/1954 donaţiile oferite Statului Român se acceptă de sfaturile populare. În speţă, Decizia nr. 2424 din 9 august 1963 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei prin care s-a acceptat oferta de donaţie, a numitului P.I. privind apartamentul 3 şi 5 de la etajele II şi III din imobilul situat în Bucureşti, reprezintă un act autentic în condiţiile art. 1171 C. civ. Au acest caracter toate înscrisurile întocmite de funcţionari în cadrul atribuţiilor şi competenţei lor, fiind deci evident că în cazul de faţă Decizia Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei întruneşte aceste condiţii.
Susţinerea reclamanţilor în sensul că, în cauză este vorba de lipsa intenţiei autorului P.I. de a gratifica, nu poate fi reţinută deoarece pe parcursul procesului reclamanţii nu au dovedit faptul că autorul lor nu a avut intenţia de a procura un folos material prin actul de donaţie făcut în favoarea Statului Român.
De menţionat este faptul că ap. 3 şi 4 din imobilul situat în Bucureşti, au fost înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/1955 cu contracte de vânzare-cumpărare: nr. 44228 din 22 martie 1989 (I.I.) şi nr. 41620 din 21 ianuarie 1997 (P.M.).
Aşadar faţă de cele reţinute Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 2066 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei de P.Z., P.R. şi P.S. împotriva deciziei civile nr. 2066/A din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 521/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 5129/2004. Civil → |
|---|
