ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5122
Dosar nr. 20589/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 iunie 2003 , reclamantul Ş.G. a chemat în judecata pârâţii SC C.S. Buzău şi O.N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză , instanţa de judecata să dispună obligarea acestora la:
- instalarea cablu TV ,
- scutirea de plata abonamentului pe o perioada de 3 ani,
- oferirea unui televizor alb-negru similar celui distrus de pârâţi,
- plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1999, după plata taxelor pentru conectarea la cablu zonal, lucrătorii care au lucrat la conectare, umblând la televizor l-au carbonizat.
Reclamantul nu a fast conectat nici până la aceasta data la reţeaua de cablu.
Urmare plângerilor formulate la societatea comerciala menţionată, precum şi la alte autorităţi, i-a fost adus de pârâtă un televizor marca Diamant 153 , care a funcţionat foarte puţin.
Deşi înştiinţaţi în sensul celor arătate, pârâţii refuză soluţionarea amiabilă a litigiului.
Prin sentinţa nr. 230 din 15 martie 2004, Judecătoria Pătârlagele a admis în parte acţiunea formulata de reclamantul Ş.G., în contradictoriu cu pârâţii SC C.S. SA Galaţi, sucursala Buzău, C.M. şi O.N., obligându-i pe aceştia din urma , în solidar , să transmită reclamantului în proprietate un televizor marca SIRIUS sau să plătească valoarea acestuia.
Celelalte capete de cerere au fost respinse , ca neîntemeiate.
S-a reţinut că, acţionând în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, ca salariaţi ai pârâţi SC C.S. SA, pârâţii persoane fizice au efectuat operaţiunea de conectare a receptorului TV marca Sirius, proprietatea reclamantului , la reţeaua de televiziune prin cablu.
Distrugerea televizorului de către cei doi pârâţi a fost recunoscuta de către aceştia.
Ca atare, în cauza sunt îndeplinite cerinţele art. l000 alin. (3) C. civ.
Nu este întemeiata cererea reclamantului privind conectarea la reţeaua de televiziune prin cablu, întrucât acesta nu a făcut dovada încheierii contractului cu societatea comerciala menţionată.
Celelalte doua cereri ale reclamantului nu sunt motivate.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul Ş.G., solicitând admiterea şi a celorlalte capete de cerere.
Recursul nu este motivat.
Pârâta SC C.S. SA a făcut declaraţie de aderare la apel, criticile privind:
- neintroducerea în cauza a SC S.S. SA Galaţi. Hotărârea pronunţându-se în contradictoriu cu sucursala care nu are personalitate juridica , aceasta nu poate fi pusă în executare.
- nemotivarea soluţiei de respingere a excepţiilor invocate;
- prescrierea dreptului la acţiunea în despăgubiri;
- nesoluţionarea excepţiei privind insuficienta timbrare a acţiunii.
- nedovedirea întinderii prejudiciului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă , prin Decizia nr. 2203 din 5 august 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, a admis apelul declarat de pârâtă menţionata şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul ca a respins acţiunea faţă de SC C.S. SA.
In motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut ca reclamantul nu a dovedit încheierea contractului cu societatea de cablu, în care să fie prevăzută scutirea de plata abonamentului, nu a făcut dovada achitării contravalorii abonamentului cu ocazia plăţii facturilor de energie electrica şi nici dovada prejudiciului moral suferit, aşa încât in mod corect acţiunea acestuia a fost admisa numai în parte.
Pentru a admite apelul declarat de pârâta menţionată, instanţa de control judiciar a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. l000 alin. (3) C. civ., cu referire la împrejurarea neîncheierii unui contract, astfel ca obligaţia conectării nu există. Drept urmare pârâţii persoane fizice au acţionat cu depăşirea atribuţiilor ce le reveneau în calitate de salariaţi ai societăţii comerciale pârâte.
Împotriva acestei din urma hotărâri reclamantul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Criticile formulate privesc:
- greşita neacordare a daunelor morale, deşi pârâţii au înlocuit televizorul distrus numai la 1 an de la data producerii evenimentului arătat de către pârâţi care au avut o atitudine sfidătoare şi au preferat injurii la adresa familiei reclamantului;
- greşita neacordare a cheltuielilor de judecată deşi reclamantul a fost prezent în instanţă şi , în raport de această împrejurare, se poate deduce că a făcut cheltuieli;
- în mod greşit nu s-a acordat scutirea de obligaţia plăţii abonamentului, deşi în acest sens a existat dispoziţie legală.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ. nu fac distincţie între prejudiciul moral şi prejudiciul material.
Pentru acordarea daunelor morale, reclamantul este obligat a produce acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte afectarea drepturilor personale nepatrimoniale prin acţiunea părţilor.
Or, la fond acest capăt de cerere nu a fost motivat.
Totodată , reclamantul nu a motivat apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe.
Prin urmare, în lipsa acelui minim de indicii care să dovedească afectarea acelor valori care definesc personalitatea umană, în mod legal acest capăt de cerere a fost respins.
Ca atare, respingând apelul declarat de reclamant şi menţinând hotărârea primei instanţei, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din cazurile de modificare prevăzute în art.304 C. proc. civ.
Cheltuielile de judecată sancţionează culpa procesuală, conform art. 274 C. proc. civ şi se acordă în limita dovedirii lor.
Cum reclamantul nu a dovedit cheltuielile solicitate, instanţa de control judiciar a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legii procesual civile, aşa încât recursul se constata a fi nefondat şi sub aspectul acestei critici.
În fine, taxelor de abonament stabilite prin lege, aşa cum arata reclamantul, nu privesc abonamentul la societăţile de televiziune prin cablu, aşa încât recursul se constata a fi nefondat şi sub aspectul acestei din urma critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ş.G. împotriva deciziei nr. 2203 din 5 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5136/2004. Civil. Reziliere contract de... | ICCJ. Decizia nr. 5059/2004. Civil. Servitute de trecere. Recurs → |
|---|
