ICCJ. Decizia nr. 5136/2004. Civil. Reziliere contract de întreţinere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5136
Dosar nr. 21048/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iunie 2002, reclamantul Ţ.I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, în contradictoriu cu pârâţii E.M. şi E.D., instanţa de judecată să dispună rezilierea contractelor de întreţinere, autentificate, încheiate între acesta şi cei doi pârâţi la 26 ianuarie şi respectiv 5 noiembrie 2001 şi restabilirea situaţiei anterioare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că primul contract, în schimbul prestării întreţinerii cu toate cele necesare traiului, de către pârâţi, a transmis acestora dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 10/20 părţi din imobilul înscris în C.F. nr. top 701/2 Petreşti.
Ulterior, prin cel de al doilea contract, tot în schimbul întreţinerii, reclamantul a transmis pârâtei E.M. dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 2/20 din acelaşi imobil.
De la data perfectării primului contract, pârâţii s-au mutat în imobilul menţionat.
Deşi amiabile la început, ulterior părţile nu s-au mai înţeles, pârâţii nemaiprestând în mod corespunzător obligaţia de întreţinere faţă de reclamant.
Nemaibeneficiind de întreţinere, reclamantul a fost nevoit să apeleze la alte persoane, care nu aveau nici o obligaţie, pentru a-i spăla hainele, a-i face mâncare sau a-l însoţi la spital atunci când este cazul.
Prin sentinţa nr. 38/2004 din 21 ianuarie 2004, Judecătoria Sebeş a admis acţiunea formulată de reclamantul Ţ.I., decedat în timpul procesului şi continuată de moştenitorii Ţ.M. şi I.Ţ., a dispus rezilierea celor două contracte şi revenirea la situaţia anterioară de C.F., reţinând că probatoriul administrat în cauză a confirmat susţinerile privind neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere asumată prin contract.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâţii au declarat apel, susţinând că nedându-se eficienţă întregului probatoriu administrat, starea de fapt a fost greşit stabilită.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1339 din 21 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 1075 C. civ. ci, aşa cum corect s-a reţinut, cele ale art. 1020 din acelaşi cod.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile formulate privesc:
- nesocotirea dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ.;
- greşita respingere a cererii de refacere a probatoriului şi administrarea de noi probe;
- nepronunţarea asupra unor mijloace de apărare, cu referire la nepronunţarea asupra actelor prezentate de la cele două clinici, din care rezultă spitalizarea gratuită a reclamantului;
- greşita reţinere a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 1020 C. civ.
În concluzie, pârâţii au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate şi, în fond, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Este adevărat că prin declaraţia de apel, pârâţii au solicitat administrarea de noi probe, cu referire la admiterea probei cu martori, interogatoriul reclamanţilor şi înscrisuri neprecizate (fila 9 din dosarul de apel).
Însă din practicaua deciziei atacate (fila 38 din dosarul de apel) rezultă că apelanţii–pârâţi şi-au restrâns cererea de completare a probaţiunii numai la audierea martorilor B.G. şi G.N.
Aşa cum rezultă din declaraţia de apel, pârâţii tindeau a dovedi că au vizitat reclamantul la spital, cu referire la martorul B. şi că reclamantul, personal, a solicitat să locuiască în camera menţionată în ancheta socială şi că acesta lua masa împreună cu familia pârâţilor.
Or, aceste situaţii erau cunoscute de instanţă, care nu le-a acordat relevanţa vizată de pârâţi, aşa încât în mod judicios cererea pârâţilor a fost respinsă, reţinându-se probatoriul administrat în cauză este vast.
Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
În fine, cu referire la criticile privind greşita aplicare, din examinarea contractelor de întreţinere aflate la dosarul cauzei, menţiunea privitoare la renunţarea la rezoluţiune apare numai în contractul autentificat sub nr. 191 din 26 ianuarie 2000 a Notarului Public O.B.
Şi în acest contract, reclamantul a consimţit la aplicarea dispoziţiilor art. 1075 C. civ. numai ca o eventualitate.
Prin urmare, în raport de intenţia reală a părţilor raportat la situaţia de fapt reţinută conform probatoriului administrat, instanţele au apreciat judicios cu privire la neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1075 C. civ. şi, pentru considerente riguros exacte, au dispus în sensul rezilierii contractelor de întreţinere.
Totodată, cu referire la conţinutul adeverinţei eliberate de medicul de familie, în raport de perioada la care se referă, în mod judicios s-a reţinut inaptitudinea acesteia de a proba o altă situaţie de fapt privind executarea obligaţiilor contractuale şi a duce la pronunţarea altei soluţii.
Ca atare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o decizie nesupusă cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., invocate de pârâţi în recurs.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâţi ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de E.D. şi E.M. împotriva deciziei civile nr. 1339 /A din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii B.M. şi S.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5129/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5122/2004. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
