ICCJ. Decizia nr. 5138/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5138
Dosar nr. 21120/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. 1359/2003, reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâtele N.M. şi V.I. şi a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de superficie asupra terenului în suprafaţă de 500 mp intravilan, situat în tarlaua 16 comuna Lunguleţu, teren pe care are edificate o serie de construcţii.
Reclamantul a susţinut că în urmă cu 4-5 ani pârâtele şi-au dat consimţământul ca el să edifice pe terenul în litigiu o construcţie. Nu s-a încheiat un înscris, dat fiind raporturile de rudenie existente între aceştia, pârâtele fiind mama sa şi o mătuşă.
Judecătoria Răcari, judeţul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 192 din 19 martie 2004, a respins acţiunea reţinând că, prin aceasta se solicită constatarea existenţei unei situaţii de fapt şi că existenţa convenţiei la care face referire reclamantul nu a fost dovedită.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2692 din 22 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.A. întrucât nu s-a dovedit existenţa convenţiei dintre proprietarul terenului şi proprietarul construcţiei.
Considerând Decizia nelegală, N.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. respectiv hotărârea este lipsită de temei legal şi instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În esenţă, se susţine că, dat fiind relaţiile de rudenie nu s-a încheiat un înscris, dar a existat un acord la ridicarea construcţiei din partea pârâtelor lucru dovedit cu declaraţia martorei M.I. precum şi achiesarea la pretenţiile sale din partea pârâtei N.M.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 887 din 21 august 2002 a Judecătoriei Răcari, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 862 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus partajarea averii succesorale rămase la decesul defunctei D.M.
Pârâtei V.I. i s-a atribuit terenul în suprafaţă de 500 mp situat în pct. „Acasă" în tarlaua 16, parcela 43/2, teren individualizat în titlul de proprietate 682290/2002.
Pe această suprafaţă, reclamantul N.A., fiul pârâtei N.M., a edificat o construcţie compusă dintr-o cameră şi un beci, în urmă cu 4-5 ani.
Martora M.I. a arătat că nu ştie că a existat vreo aprobare din partea proprietarului terenului la data edificării construcţiei, dar nu a existat opunere.
Reclamantul prin acţiune solicită constatarea dreptului de superficie pe teren.
Dreptul solicitat se poate naşte fie în baza legii, fie în baza convenţiei dintre proprietarul terenului şi proprietarul construcţiei.
Probele administrate în cauză nu au făcut dovada existenţei convenţiei.
Declaraţia martorei M.I. nu a fost concludentă dar partea a renunţat la audierea celui de al doilea martor.
Susţinerea reclamantului privitoare la faptul că prin cererea pârâtei V.I., de aderare la apelul formulat de N.M. (dosar partaj) aceasta a recunoscut convenţia, nu poate fi primită întrucât din lecturare, rezultă că aceasta recunoaşte numai faptul edificării construcţiei pe acel teren şi calitatea de constructor a pârâtei N.M.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.A. împotriva deciziei nr. 2692 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5134/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 514/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
