ICCJ. Decizia nr. 5133/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5133Dosar nr. 20957/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 31 iulie 2002, reclamanta P.C.D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, în contradictoriu cu Primăria comunei Gogoşari, Prefectura judeţului Giurgiu, A.P.A.P.S., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC R. SA Giurgiu, instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului, moară şi terenului aferent, în suprafaţă de 14.438 mp, situat în comuna Gogoşari, fostă proprietate a defuncţilor P.P. şi P.A., preluate abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat calitatea sa de moştenitoare testamentară a defunctei P.A. şi împrejurarea că bunurile menţionate au făcut parte din patrimoniul acesteia din urmă.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Ulterior acţiunea a fost completată de către reclamantă, la data de 17 octombrie 2002, referindu-se şi la măsuri reparatorii, prin echivalent.
De asemenea, reclamanta a completat acţiunea în sensul de a se constata nulitatea absolută a actelor de dobândire a imobilului în litigiu de către SC R. SA, ce provin de la un neproprietar, moara fiind folosită pentru nevoile familiei şi, prin urmare, neîncadrându-se în dispoziţiile Decretului nr. 92/1950.
În cauză au fost efectuate expertize tehnice: evaluatoare şi topografice.
Prin sentinţa nr. 235 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Giurgiu a admis în parte acţiunea civilă, astfel cum a fost completată şi:
- a respins cererea de constatare a nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 373 din 15 iulie 1994 încheiat între SC R. SA şi Fondul Proprietăţii de Stat, precum şi contractul nr. 121 din 5 august 1994 încheiat între SC R. SA şi FPP OLTENIA;
- a obligat pârâta SC R. SA să restituie în natură reclamantei imobilul proprietatea autorilor acesteia, situat în comuna Gogoşari, judeţul Giurgiu, compus din teren în suprafaţă de 1243 mp şi clădiri, conform raportului de expertiză I.N.;
- a obligat Primăria comunei Gogoşari să restituie în natură reclamantei diferenţa de teren din imediata vecinătate a morii, respectiv 1155 mp, conform aceluiaşi raport de expertiză;- a omologat rapoartele de expertiză întocmite de experţii T.R., Ş.I. şi I.N.;- a obligat pârâta A.P.A.P.S. să emită o decizie motivată în temeiul căreia reclamanta să primească acţiuni în valoare de 1.403.227.559 lei de la societăţile tranzacţionate.
- a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dreptul de proprietate ale defunctului P.P. pentru bunurile revendicate de reclamantă este dovedit cu actele depuse de către aceasta la dosar, cu referire la actul de înscriere a firmei defunctului, tablou cu morile existente în judeţul Vlaşca eliberat de Arhivele Naţionale, tablou-inventar întocmit de Primăria Vlaşca şi inventarul terenurilor aparţinând Primăriei Gogoşari, judeţul Vlaşca.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă naţionalizarea bunurilor în anul 1948, anterior apariţiei Decretului nr. 92/1950, fără a se putea stabili actul normativ care a stat la baza naţionalizării.
Ca atare, titlul statului nu este dovedit.
Drept urmare, situaţia de fapt expusă atrage incidenţa în cauză dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) teza II din Legea nr. 10/2001.
În fine, reclamanta a făcut dovada calităţii de unic moştenitor a defunctei P.A., soţia supravieţuitoare a defunctului P.P., coproprietară a imobilului abuziv naţionalizat.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel pârâţii SC R. SA Giurgiu şi A.V.A.S., critici privind inadmisibilitatea acţiunii, greşita aplicare a legii, acordarea prin hotărârea pronunţată a ceea ce nu s-a cerut, încălcarea formelor de procedură, cu referire la necomunicarea raportului de expertiză, lipsa dovezii privind dreptul de proprietate al autorilor reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1834 din 28 septembrie 2004, a admis apelurile şi a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei şi a respins acţiunea completată, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că P.A. avea calitatea de coproprietară a bunurilor menţionate, aplicabil fiind regimul matrimonial al separaţiei de bunuri.
Drept urmare, deşi moştenitoare a defunctei P.A., reclamanta nu a făcut dovada că este îndreptăţită la măsurile reparatorii ce au aparţinut defunctului P.P.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta P.C.D. a declarat recurs, invocând greşita aplicare a legii.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Nu sunt contestate în cauză calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate a defunctului P.P., preluate de stat fără titlu.
Totodată, nu este contestată calitatea reclamantei de unică moştenitoare a defunctei P.A., soţia supravieţuitoare a defunctului P.P., fostă B.
Din certificatul de căsătorie seria Cg nr. 343220 rezultă reînregistrarea căsătoriei numiţilor P.P. şi B.A., la data de 21 noiembrie 1956, sub nr. 2234 al Primăriei comunei Gogoşari.
Or, potrivit art. 4 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice „Bunurile ce soţii au la data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit dispoziţiilor acestui cod".
Potrivit art. 30 alin. (1) C. fam. „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor".
Aşadar, în temeiul acestor norme, bunurile menţionate au avut caracter de bunuri comune ale soţilor P.P. şi A.
Prin art. 1 lit. d) din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor s-a stabilit că „în lipsa rudelor mai sus arătate, soţul supravieţuitor moşteneşte averea întreagă".
Prin urmare, în calitatea sa de soţie supravieţuitoare P.A. a devenit titulară a dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor ce fac obiectul prezentei acţiuni în revendicare.
În consecinţă, reclamanta, ca moştenitoare necontestată a defunctei P.A. este îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, dispunând în sensul respingerii acţiunii motivat de faptul că reclamanta nu şi-a legitimat vocaţia procesuală, instanţa de control a pronunţat o hotărâre nelegală, supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că prima instanţă s-a pronunţat în limitele sesizării, cu aplicarea dispoziţiilor de drept substanţial incidente, iar expertizele au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legii procesual civile, criticile formulate de pârâţii-apelanţi constatându-se a fi neîntemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâţii menţionaţi împotriva hotărârii primei instanţe, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.C.D. împotriva deciziei civile nr. 1834 din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia în sensul că respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâţii SC R. SA Giurgiu şi A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 235/2003 a Tribunalului Giurgiu.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5131/2004. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 5115/2004. Civil. Obligaţia de a face. Recurs → |
|---|
