ICCJ. Decizia nr. 5131/2004. Civil. Constatare nulitate absolută act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5131
Dosar nr. 20856/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 aprilie 2004 şi înregistrată sub nr. 3843/2004 la Judecătoria Buzău, reclamanta B.A. a chemat în judecată pe pârâta O.C. pentru a se constata nulitatea absolută a actului de concesiune nr. 220 din 16 decembrie 1982.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că se impune constatarea nulităţii absolute întrucât actul de concesiune privind locurile de veci situate în Cimitirul Sf. Gheorghe din municipiul Buzău a fost dobândit prin excluderea de la moştenire a celorlalţi moştenitori ai defuncţilor C. şi Ş.G., bunicii săi.
Judecătoria Buzău, prin sentinţa civilă nr. 2504 din 17 mai 2004, a respins acţiunea, reţinând că actul de concesiune în discuţie, a fost încheiat de autorul pârâtei, defunctul G.C., în nume propriu şi nu ca autor comun al părţilor iar, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele de nulitate a actului juridic.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 2585 din 12 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.A.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că aspectele invocate în acţiune au formulat obiectul procesului privind partajarea locului de veci menţionat, acţiune promovată de aceeaşi reclamantă şi soluţionată irevocabil prin respingere, aceeaşi soluţie fiind dată şi în acţiunea privind constatarea nulităţii relative a actului de concesiune în discuţie.
Considerând hotărârea nelegală B.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 11 C. proc. civ., respectiv Decizia cuprinde motive străine de natura pricinii şi se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate şi a solicitat admiterea şi casarea cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Recursul este fondat.
Reclamanta B.A. este fiica lui M. şi A.G. şi nepoata lui C. şi Ş.G., în timp ce pârâta este tot nepoata acestora din urmă fiind fiica lui C. şi L.G.
Bunicii defuncţi au procurat şi amenajat locul de veci nr. 2 din parcela 21 rândul nr. 1 din Cimitirul nr. 2 denumit Sf. Gheorghe, în anul 1936, unde aceştia au fost înmormântaţi (vezi răspunsul la interogator al pârâtei dosar nr. 4786/2000).
Părinţii reclamantei M.G., decedat la 3 mai 1972 şi A.G., decedată la 25 mai 1982 au fost înmormântaţi tot aici (pct. 4, interogator dosar nr. 4786/2000).
În condiţiile date instanţa în baza art. 129 C. proc. civ., avea obligaţia să dispună administrarea de probe pentru clarificarea situaţiei actului de concesiune din 16 decembrie 1982 pentru a se verifica dacă sunt întemeiate sau nu susţinerile făcute prin acţiune respectiv că nu s-au trecut toţi copiii în viaţă la deschiderea moştenirii şi descendenţii fiilor predecedaţi şi nu s-a trecut numele persoanei defuncte, motiv de nulitate absolută a actului.
Pentru clarificarea acestui aspect se impune admiterea recursului în baza art. 313 C. proc. civ. şi casarea deciziei cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.A. împotriva deciziei nr. 2585 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5133/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
