ICCJ. Decizia nr. 5515/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 366 din 14 decembrie 2001, Tribunalul Galați a respins acțiunea promovată de reclamanții N.V.G. și A.M. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Galați, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare in judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce decurg din calitatea de inventatori ai unsorii pentru rulmenții cilindrilor de laminoare, invenție brevetată sub nr. 105362 și aplicată în procesul de producție de către pârâtă.
Deoarece o alta cerere, ce avea același obiect, introdusa împotriva aceleiași pârâte a mai fost soluționata prin sentința civilă nr. 60/1999 a Tribunalului Galați, devenită irevocabilă prin decizia civila nr. 5246/2000 a Curții Supreme de Justiție, tribunalul a constatat că există autoritate de lucru judecat.
împotriva hotărârii, au declarat apel reclamanții N.G.V. și A.M., susținând, în esența, faptul că nu există autoritate de lucru judecat deoarece obiectul și cauza sunt diferite în cele două acțiuni promovate.
Prin decizia civila nr. 35 A din 6 martie 2003, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul reclamanților, a schimbat în totul sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1.441.508.038 lei cu titlu de despăgubiri cuvenite în funcție de avantajele economice obținute și neacordate prin aplicarea brevetului de invenție. A mai obligat pârâta și la câte 8.139.600 lei, reprezentând remunerație suplimentară cuvenită fiecărui reclamant și a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Galați a reținut că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece obiectul celor două acțiuni este diferit. S-a reținut, astfel, că prima acțiune viza drepturi stabilite prin contract iar a doua acțiune are ca obiect despăgubiri solicitate pentru folosirea invenției fără acordul autorilor.
în urma administrării probatoriului, Curtea de Apel Galați a constatat că invenția brevetată are eficiență economică, că se află în posesia pârâtei care a și achitat taxele legale în perioada 10 ianuarie 1989-10 noiembrie 1994, motiv pentru care a obligat-o să plătească reclamanților suma de 1.441.508.038 lei, potrivit Legii nr. 64/1991 dar și dreptului comun. A mai obligat pârâta să plătească reclamanților și câte 8.139.600 lei, reprezentând remunerație suplimentară, potrivit art. 66 din Legea nr. 64/1991.
în ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada asupra prejudiciului suferit ca urmare a neacordării drepturilor cuvenite.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și pârâta.
Fără a indica în mod explicit vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul reclamanților vizează doar faptul că prin decizia atacată nu au fost acordate și despăgubiri pentru daune morale.
Recursul pârâtei se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ. și se referă, în esență, la faptul că acțiunea reclamanților este prescrisa și, așa cum a decis tribunalul, in cauză operează autoritatea de lucru judecat. Se subliniază că obiectul acțiunii este reprezentat de drepturi care au un caracter accesoriu față de drepturile din acțiunea soluționata anterior.
Ambele recursuri sunt fondate.
Prin decizia civilă nr. 5246 din 21 decembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de pârâta SC C.S.S. SA Galați și a casat decizia civilă nr. 95 A/2000 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, precum și sentința civilă nr. 60/1999 a Tribunalului Galați, secția comercială și de contencios administrativ, respingând ca prescrisă acțiunea introdusă de reclamanții A.M. și N.G.V. Reclamanții solicitaseră obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând drepturile de autor ce decurg din calitatea de inventator, conform brevetului de invenție 105362.
în cauza de față, invocând dispozițiile art. 5 lit. a) și b), art. 39,art. 46,art. 66 și art. 67 din Legea nr. 64/1991, reclamanții au solicitat stabilirea drepturilor bănești ce li se cuvin ca urmare a aplicării invenției brevetată sub nr. 105362 din 19 septembrie 1991.
La termenul din 29 noiembrie 2001 și apoi la termenul din 13 decembrie 2001, in fața Tribunalului Galați, făcând referire la aceleași dispoziții legale, reclamanții au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale pentru utilizarea fără acordul lor a brevetului de invenție.
Prin urmare, se constată că față de motivarea cererii, față de temeiurile juridice invocate de reclamanți și față de precizările ulterioare ale acțiunii, nici tribunalul și nici curtea de apel nu au fixat cadrul procesual în limitele căruia judecata ar fi trebuit să aibă loc.
în cauza de față, nelămurind cadrul procesual în funcție de care urma a se stabili normele legale și instituțiile juridice aplicabile, înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel Galați a fost dată prin încălcarea art. 84 și art. 112 alin. (4) C. proc. civ.
Determinarea cadrului procesual prezintă importanță pentru cauză deoarece, în funcție de acesta, urmează a se determina raportul juridic existent între părți și norma de drept material care îl guvernează; de asemenea momentul în care s-a născut dreptul la acțiune și posibilitatea acordării de despăgubiri pentru daune morale.
Pentru toate aceste considerente, ambele recursuri au fost admise, a fost casată decizia Curții de Apel Galați și sentința tribunalului și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6460/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5251/2004. Civil → |
|---|
