ICCJ. Decizia nr. 6460/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 174 din 10 iunie 2003, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamantul S.C.V., în contradictoriu cu pârâtele sucursala E. Rovinari și SC T. SA București și a dispus acordarea de către pârâte de măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 209.213.626 lei, reprezentând c/valoarea imobilului preluat de la reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul în suprafață de 5000 mp, pentru care reclamantul a cerut despăgubiri prin notificarea emisă în baza Legii nr. 10/2001, a format obiectul Legii nr. 1/2000 și face parte din suprafața totală cu care acesta figurează înscris în anexa nr. 39, conform H.G. nr. 1172/2001, în vederea acordării despăgubirilor.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 1/2000, însă în privința casei de locuit, pentru care reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate, expropriată în baza Decretului nr. 88/1983, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit valoarea reactualizată de 301.511.786 lei. Deoarece despăgubirile primite de reclamant pentru acest imobil sunt stabilite de expert la suma de 93.298.160 lei, reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii pentru diferența de 209.213.626 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 293 din 24 octombrie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de SC E. Rovinari și SC T. SA București.
Instanța de apel a reținut, că susținerile formulate de apelanta SC E. Rovinari sunt neîntemeiate, deoarece valoarea imobilului a fost stabilită, conform art. 31-36 din Legea nr. 10/2001, iar H.G. nr. 498/2003 reprezintă cadrul legal instituit pentru aplicarea art. 40 din lege. Guvernul este abilitat, potrivit art. 107 din Constituție, să emită o hotărâre pentru aplicare legii, iar pentru aplicarea art. 40 din lege, au fost adoptate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Reține instanța de apel, că sunt neîntemeiate și criticile formulate de pârâta SC T. S.A. București, privitoare la încălcarea dreptului de apărare, pentru că aceasta a fost legal citată la toate termenele de judecată.
împotriva acestor hotărâri au declarat recurs pârâtele SC E. Rovinari SA și SC T. SA București.
Pârâta SC E. Rovinari SA, invocând motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cere să se caseze ambele hotărâri, deoarece s-au aplicat greșit dispozițiile art. 40 din Legea nr. 10/2001. Susține recurenta că, potrivit prevederilor acestei legi, legiuitorul a stabilit o procedură specială de evaluare și acordare a despăgubirilor către foștii proprietari. S-a prevăzut că modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor, care pot fi plafonate, se vor stabili printr-o lege specială. De aceea, hotărârea prin care s-au acordat măsuri reparatorii, fără să existe o lege specială, este lipsită de temei legal. Normele metodologice de aplicarea Legii nr. 10/2001 nu pot fi considerate "lege specială", iar aceste norme nu fac referiri la art. 40 din lege.
Pârâta SC T. SA București, invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susține ca la instanța de fond, la citațiile emise nu au fost anexate: cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse, așa cum prevăd art. 112 alin. (2), art. 112 alin. (1) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, nu a fost citată de expert, iar dacă primea cererea de chemare în judecată, ar fi cunoscut care este obiectul litigiului și ar fi invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Arată recurenta, că activul și pasivul fostei sucursale E. Rovinari a fost preluat, ca urmare a H.G. nr. 1924/2002, de către societatea nou înființată, SC E. Rovinari, care se substituie în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale SC T. SA, inclusiv în litigiile în curs de desfășurare.
Se mai susține, că nici instanța de apel nu i-a comunicat copia întâmpinării și a apelului declarat de SC E. Rovinari SA, și solicită să fie casate ambele hotărâri.
La termenul din data de 11 noiembrie 2004, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive, în cererea de restituire prin echivalent, a pârâtelor-recurente.
Recursul este fondat.
Greșit prin sentința instanței de fond, păstrată prin hotărârea atacată, s-a stabilit că pârâtele au obligația să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 209.213.626 lei, fără să se indice dispozițiile legale care conferă reclamantului dreptul la măsuri reparatorii și cele care stabilesc calitatea pârâtelor de titulare ale obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul proprietatea sa a fost expropriat, construcția a fost demolată, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren.
Conform art. 11 alin. (8) din lege, pentru situația prevăzută la pct. 4 măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.
Reclamantul însă, confirmând că locuința a fost demolată și că pe teren este amplasat depozitul de cărbune al T. Rovinari, prin notificarea aflată în copie la dosarul instanței de fond, a cerut despăgubiri bănești, precizând că solicită în numerar, suma de 1.000.000.000 lei, reprezentând contravaloarea casei de locuit și a terenului în suprafață de 5000 mp.
Prin acțiunea înregistrată la instanță, la data de 14 ianuarie 2003, acesta a cerut tot despăgubiri și a susținut că notificarea a fost trimisă pârâtei (fără să precizeze căreia dintre cele două pârâte i-a fost adresată), deși notificarea depusă în copie la dosar, înregistrată la executorul judecătoresc, la nr. 366 din 9 august 2001, este adresată Prefecturii Județului Gorj.
Pârâta SC E. Rovinari SA, în întâmpinarea aflată la dosarul instanței de fond, confirmă primirea notificării, dar lipsa răspunsului la notificare, nu justifică obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii în echivalent, deoarece Legea nr. 10/2001 prevede care sunt modalitățile de stabilire a acestora.
Potrivit art. 33 alin. (1) din lege, în situația imobilelor pentru care la art. 10 și art. 11 a fost stabilită restituirea în echivalent, persoana îndreptățită adresează notificarea prevăzută la art. 21 alin. (1) primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul, iar conform art. 33 alin. (2) măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, dat în urma verificării condițiilor de fond și formă prevăzute de lege. Pentru măsurile reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, așa cum a pretins reclamantul, cadrul general este reglementat în art. 36-40 din lege.
Potrivit art. 36 alin. (2), notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești se adresează prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul preluat abuziv, iar art. 37-39 prevăd unele măsuri tehnico-organizatorice.
în plus, așa cum a susținut recurenta SC E. Rovinari SA, acordarea și încasarea despăgubirilor bănești este condiționată, conform art. 40 din lege, de adoptarea unei legi speciale care să stabilească modalitățile și procedurile de acordare, putând să se prevadă și plafonarea acestora.
Din conținutul textelor menționate, rezultă că atunci când se cer despăgubiri, unitatea deținătoare nu este obligată la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, chiar dacă, primind notificarea, nu răspunde persoanei îndreptățite și nici nu o transmite primăriei sau prefecturii, după caz, așa cum a procedat recurenta-pârâtă SC E. Rovinari SA.
De altfel, pârâta recurentă SC T. SA București nu a recunoscut că a fost notificată, iar recurentul nu a făcut dovada că a notificat-o.
De aceea, se constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 3 04 pct. 9 C. proc. civ., pentru că, raportat la dispozițiile legale menționate, nu există identitate între pârâte și persoana juridică obligată prin lege să acorde măsurile reparatorii pretinse de reclamant.
Prin urmare, fără a se analiza celelalte critici formulate de recurente, pentru considerentele expuse, conform art. 312,art. 314 C. proc. civ., au fost admise recursurile, au fost casate hotărârile atacate și s-a respins acțiunea formulată de reclamant, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5893/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5515/2004. Civil → |
|---|
