ICCJ. Decizia nr. 5535/2004. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5535
Dosar nr. 9322/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 7987 din 12 decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C.I. şi a încuviinţat începerea executării silite în favoarea reclamantei creditoare M.L.F. împotriva pârâtului debitor M.A.M. pentru aducerea la îndeplinire a titlului executor "Act de adjudecare" din 4 decembrie 2003 pentru imobilul identificat cu C.F. Sibiu, top 4009/16.
Judecătoria a reţinut că prin actul de adjudecare din 4 decembrie 2003, pârâtul debitor a fost obligat să evacueze imobilul, actul fiind investit cu formulă executorie.
Apelul declarat de către debitor a fost respins prin Decizia civilă nr. 514/A din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a reţinut că instanţele, potrivit art. 373 C. proc. civ., au obligaţia de a verifica doar valabilitatea titlului executoriu, toate celelalte incidente legate de executarea silită putând fi invocate exclusiv pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs debitorul.
Fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., debitorul a arătat că Decizia este nelegală deoarece s-a încuviinţat executarea pentru M., deşi creditor este M.V., iar instanţa de apel nu face referire la acest aspect. De asemenea, s-a încuviinţat executarea silită fără ca titularul de carte funciară, soţii V.D. şi D., să o fi cerut.
Mai susţine debitorul că executarea vizează suma de 200.000.000 lei, dar chitanţa eliberată de executorul judecătoresc menţionează doar 20.000 lei
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 373 şi art. 3731 C. proc. civ., instanţa încuviinţează executarea silită a titlului executoriu în urma solicitării executorului judecătoresc, care va depune cererea creditorului urmăritor şi titlu executoriu.
Prin urmare, în cadrul procedurii încuviinţării executării, sarcina instanţelor de judecată este aceea de a verifica dacă există o cererea de executare din partea unui creditor şi dacă titlul executoriu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
În cauză, a existat o cerere de executare adresată executorului judecătoresc de creditoarea M.L.F., iar ordonanţa de adjudecare din 4 decembrie 2003 este titlu executoriu deoarece art. 516 pct. 8 C. proc. civ. dispune că ordonanţa de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă.
Prin urmare, încuviinţând executarea silită, instanţele au făcut o corectă aplicare a textului de lege în discuţie.
Împrejurarea că încheierea de încuviinţare menţionează că numele creditorului este M.L.F., în loc de M.V.L.F., nu prezintă relevanţă, atât timp cât, în mod evident este o eroare materială ce poate fi îndreptată conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
De altfel, în apel, debitorul nu a criticat încheierea judecătoriei sub acest aspect, susţinerea că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat cu privire la numele diferit al creditorului fiind nefondată.
Mai susţine recurentul, că în mod greşit instanţa a încuviinţat executarea, în condiţiile în care proprietari tabulari ai imobilului sunt soţii V.D. şi D.
Şi această critică este nefondată deoarece, conform titlului executoriu, calitatea de creditor aparţinea intimatei iar cea de debitor recurentului. De altfel, înstrăinarea imobilului s-a realizat ulterior încuviinţării executorii şi, aşa cum în mod corect a constatat instanţa de apel, împrejurarea că imobilul din litigiu a fost înstrăinat unor terţe persoane nu are relevanţă în această fază procesuală.
Sub un ultim aspect, recurentul arată că în mod greşit s-a încuviinţat executarea pentru suma de 200.000.000 lei.
Cu privire la această susţinere, Înalta Curte constată că prin încheiere, instanţa a încuviinţat şi executarea cheltuielilor de executare, fără a preciza o anume sumă. Prin urmare, orice diferend cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare urmează a fi soluţionat în cadrul unei contestaţii la executare, iar nu în cadrul procedurii încuviinţării executării.
Faţă de cele de mai sus, recursul debitorului va fi privit ca nefondat şi, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorul M.A.M. împotriva deciziei civile nr. 514/A din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5549/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5540/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
