ICCJ. Decizia nr. 5549/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5549
Dosar nr. 11628/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 2900 din 18 noiembrie 2003, Judecătoria Roman a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei P.N. împotriva pârâtei Asociaţia de proprietari nr. 5 Roman, a admis acţiunea reclamantei Asociaţia de Proprietari nr. 5 împotriva pârâtei P.N., pe care a obligat-o să plătească suma de 24.063.422 lei cheltuieli de întreţinere restante.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 5 să constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei cu privire la suma de 22.838.211 lei.
Prin acţiune separată, pârâta a chemat-o în judecată pe reclamantă pentru a fi obligată să-i plătească 24.063.422 lei cheltuieli de întreţinere restantă.
Cele două dosare au fost conexate.
A mai reţinut instanţa că în toamna anului 2002, la cererea colectivă a mai multor proprietari de apartamente, RA G. SA Roman a debranşat coloanele de alimentare din apartamente de la coloana principală şi a făcut comunicările necesare asociaţiei pârâte pentru scăderea de la plata cheltuielilor pentru furnizarea energiei termice.
În noiembrie 2002, un alt grup de proprietari din acelaşi imobil au solicitat debranşarea.
Spre deosebire de ceilalţi locatari, reclamanta nu a obţinut avizul pârâtei pentru debranşare şi nici nu a depus cerere la RA G. Roman, astfel încât datorează cheltuielile de întreţinere restante până la data de 31 iulie 2003, dată la care a obţinut, în mod legal, debranşarea.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 117 din 19 februarie 2004, a admis apelul reclamantei P.N. şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 4.063.422 lei cheltuieli de întreţinere restante până la data de 31 iulie 2003.
Curtea de apel a reţinut că din octombrie 2002 întreaga scară a blocului a fost debranşată, motiv pentru care reclamanta nu poate fi obligată şi la plata serviciilor de furnizare a energiei termice, de care nu a beneficiat.
Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 5.
Fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a arătat că Decizia este nelegală pentru că reclamanta nu a respectat procedura privind debranşarea, iar cu ocazia depunerii cererii de debranşare, la 31 martie 2003, s-a obligat să plătească debitul existent.
Recursul este inadmisibil.
La data la care instanţa de fond a pronunţat hotărârea, art. 2821 C. proc. civ. avea următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligaţia de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv, nu erau supuse apelului, iar în prezenta cauză, acţiunea pentru recuperarea sumelor reprezentând întreţinere restantă şi penalităţi de întârziere se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821 C. proc. civ.
Prin urmare, hotărârea pronunţată de instanţa de fond era supusă numai recursului.
Greşeala curţii de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de părţi, nu le deschide acestora calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege şi nu de judecător.
Controlul judiciar exercitat de curtea de apel asupra hotărârii pronunţate a stins dreptul părţii la exercitarea singurei căi de atac prevăzută de art. 2821 C. proc. civ., pârâta neputând declara un nou recurs doar pentru faptul calificării greşite a căii de atac folosite iniţial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 5 Roman împotriva deciziei civile nr. 117 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5738/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 5535/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
