ICCJ. Decizia nr. 5585/2004. Civil
| Comentarii |
|
La 4 martie 2002, reclamanta L.A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 933 din 17 decembrie 2001 emisă de Primarul Municipiului Slatina, solicitând anularea ei și obligarea Primăriei Slatina la restituirea în natură a terenului în suprafață de 465 mp, iar dacă nu este posibilă restituirea în natură a cerut a i se acorda măsuri reparatorii, prin echivalent pentru imobilul (teren și construcție) pe care l-a deținut.
în motivarea contestației, reclamanta a învederat că prin dispoziția atacată s-a respins cererea ei pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului pe care l-a deținut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 126 din 30 ianuarie 1967.
Prin sentința civilă nr. 247 din 8 aprilie 2002, Tribunalul Olt a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat dispoziția nr. 933/2001 emisă de Primarul Municipiului Slatina și a trimis cauza la Primăria Slatina pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare privind necompetența secției civile a tribunalului în soluționarea cauzei și neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 29/1990, argumentând că Legea nr. 10/2001 prevede o procedură specială pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv, sens în care art. 24 alin. (7) precizează că în cazul în care oferta este refuzată, persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia sau dispoziția, competența de soluționare, prevede alin. (8), aparține secției civile a tribunalului, astfel nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 29/1990.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în calitate de moștenitoare a soțului său L.A., proprietarul imobilului, construcție și teren de 665 mp, dobândit prin cumpărare, imobil care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, construcția fiind demolată iar pe locul ei s-au edificat blocuri.
întrucât pentru imobilele preluate în perioada 1945-1980 s-au plafonat despăgubirile, astfel că ele nu mai reprezentau echivalentul valoric al imobilului expropriat, art. 11 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 au prevăzut pentru aceste situații acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.
S-a apreciat ca nelegală dispoziția emisă de primar, s-a dispus anularea ei și trimiterea cauzei la Primăria Slatina pentru a proceda la stabilirea cuantumului despăgubirilor conform procedurii reglementate de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Slatina împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 147 din 27 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.
Instanța de apel a respins criticile formulate referitor la necompetența secției civile, lipsa de calitate procesuală pasivă a apelantei și acordarea a ceea ce nu s-a cerut. S-a arătat în considerentele deciziei că secția civilă și nu cea de contencios administrativ a tribunalului are competența soluționării cauzei, primăria este emitenta deciziei atacate și deci are calitate procesuală pasivă și dacă s-ar fi acordat altceva decât s-a cerut numai reclamanta-intimată poate formula obiecțiuni, instanța făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Decizia a fost atacată cu recurs de Primăria Municipiului Slatina.
Recurenta invocă, pe cale de excepție, necompetența materială a secției civile a tribunalului, susținând că dispozițiile emise de primari sunt acte administrative, anularea sau modificarea lor se poate dispune numai în temeiul Legii nr. 29/1990 de secția de contencios administrativ a tribunalului. Se mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Slatina, întrucât calitate procesuală au în toate cazurile comuna, orașul sau municipiul potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, dar nu primarul care este doar o entitate prin care unitatea administrativ-teritorială își exercită drepturile și obligațiile procesuale.
Referitor la soluționarea în fond a cauzei, recurenta susține că nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea statului, nu există temeiul juridic al preluării, deci trecerea a fost fără titlu și în consecință nu se poate "reconstitui" dreptul de proprietate, intimata-reclamantă are la îndemână acțiunea în revendicare de drept comun, fondată pe prevederile art. 480 C. civ.
Apoi, instanța a soluționat parțial cererea intimatei, a anulat actul administrativ, dar nu s-a pronunțat cu privire la acordarea măsurilor prin echivalent, obligând însă recurenta la stabilirea cuantumului despăgubirilor, ceea ce nu s-a cerut.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii reclamantei-intimate.
Recursul declarat de Primăria Municipiului Slatina este nefondat.
Excepțiile invocate de recurentă nu pot fi primite. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege specială care, derogând de la legea generală, a prevăzut expres competența secției civile a tribunalului în soluționarea contestației formulate de persoana îndreptățită împotriva dispoziției motivate a primarilor [art. 24 alin. (8)], iar calitatea procesuală pasivă a primăriei se justifică prin calitatea ei de emitentă a dispoziției atacate în instanță.
Criticile privind fondul cauzei sunt de asemenea neîntemeiate.
Din adresa nr. 7812 din 29 martie 2002 emisă chiar de recurentă, aflată în dosarul instanței de fond rezultă că terenul și construcția au fost expropriate în baza Decretului de expropriere nr. 244/1988 în vederea realizării unor blocuri de locuințe, adresa conținând și alte elemente de identificare a terenului și detaliere a exproprierii.
Pretinsa nepronunțare asupra unui capăt de cerere din acțiunea intimatei reclamantei ar putea fi invocată doar de aceasta, nu de partea adversă, care nu are nici un interes juridic să o evidențieze, obligarea recurentei la stabilirea despăgubirilor este o etapă în procedura instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, urmând ca recurenta să parcurgă întreaga procedură prevăzută în textul de lege evocat.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5578/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5551/2004. Civil → |
|---|
