ICCJ. Decizia nr. 5674/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la data de 28 octombrie 2002 sub nr. 7015 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, O.I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. 35 din 12 octombrie 2002 încheiat de agentul contestator Biroul Vamal Giurgiu, prin care, în baza art. 1 din H.G. 151/1996, a fost sancționat cu amendă în valoare de 1.000.000 lei și i-au fost confiscate sumele de 129.339 dolari SUA și 21.750 Euro.
în motivarea plângerii, petentul a invocat nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.U.G. nr. 2/2001 (obligația agentului de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatate) cu consecințe asupra validității actului încheiat, în sensul lipsirii acestuia de efectele juridice în vederea căruia a fost făcut.
Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București a formulat întâmpinare la plângere solicitând respingerea acesteia.
La termenul din 22 noiembrie 2002 instanța a admis cererea făcută de către intimată de a fi introdusă în cauză BNR în calitate de custode.
Judecătoria Giurgiu, prin sentința civilă nr. 4628 din 6 decembrie 2002, a respins plângerea ca neîntemeiată reținând în esență că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde toate mențiunile obligatorii, impuse pentru validitatea sa, de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar susținerile petentului privind nelegalitatea întocmirii procesului-verbal nu a fost dovedită.
Tribunalul Giurgiu, prin decizia civilă nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a admis în majoritate recursul declarat de către petent împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a modificat-o în sensul că a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție, exonerând petentul de plata amenzii.
A dispus de asemenea restituirea sumelor confiscate.
Soluția a fost pronunțată cu opinia separată a judecătoarei N.M. care a apreciat că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie semnatarii opiniei majoritare au reținut că din procesul-verbal de contravenție nu rezultă că agentul constatator și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 respectiv că de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, întrucât, în cazul în care ar fi respectat textul de lege, trebuia să consemneze expres în procesul-verbal efectuarea acestei activități și, de asemenea, să insereze într-o rubrică distinctă, mențiunea dacă contravenientul a avut sau nu obiecțiuni la cele consemnate.
Neprocedând în acest mod, se mai reține în opinia majoritară, s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea acestei neregularități fiind nulitatea relativă a procesului-verbal.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 55/CA din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu, considerând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Se susține că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 151/1996, nedeclararea la organele vamale cu ocazia intrării și ieșirii din țară a sumelor în valută ce depășesc limitele stabilite prin Regulamentul BNR constituie contravenție.
în speță petiționarul, la ieșirea din țară a avut ascunse în compresorul de aer și podeaua autocarului (al cărui șofer era) într-o pungă de material plastic sumele în valută care i-au fost confiscate și pe care le-a recunoscut că-i aparțineau.
Procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului a fost făcut cu respectarea în totalitate a prevederilor art. 16 a O.G. nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator a adus la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Se mai susține că cel sancționat, a putut să-și exprime obiecțiunile, în prezența traducătorului autorizat de limba turcă, în consecință se arată, hotărârea ce a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reținut în primul rând că petiționarul O.I., cetățean turc, șofer al autocarului înmatriculat în Turcia sub nr. AB 4557, s-a făcut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 151/1996 (care prevede că nedeclararea la organele vamale a sumelor în valută la intrarea sau ieșirea din țară, sume care depășesc limitele stabilite de Regulamentul BNR constituie contravenție).
Fapta petiționarului constă în aceea că nu a declarat sumele de bani în valută care au fost descoperite de către controlul vamal ascunse între podeaua autocarului și compresorul de aer, într-o pungă din material plastic, petiționarul recunoscând că acestea îi aparțin.
Faptul deținerii și ascunderii valutei într-un loc greu de depistat, în scopul de a scăpa de control, evidențiază intenția nesocotirii de către petiționar a prevederilor legale cu privire la sumele maxime admise a fi scoase din țară.
în ceea ce privește procesul-verbal de contravenție, care face dovada deplină a situației de fapt existente la momentul constatării, până la proba contrară, este de menționat că el cuprinde toate mențiunile obligatorii pentru validitatea acestui act prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
în acest sens mai este de reținut că în procesul verbal sunt menționate prezența traducătorului și consemnarea declarației contravenientului cu privire la constatare, prezența și semnătura unui martor care confirmă aspectele constatate, toate acestea atestă asigurarea garanțiilor procesuale.
Mai este de reținut că a fost respectată și garanția prevăzută de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 în sensul că agentul constatator a adus la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, împrejurare care a fost efectuată de către translatorul de limba turcă, lucru care este atestat și prin semnarea procesului-verbal de către contravenient.
în consecință, simplele afirmații care au fost făcute de către petent în plângerea sa, care au fost acceptate în mod nelegal de către instanțe de recurs în opinia majoritară, fără să existe nici o dovadă, nu au putut răsturna prezumția de adevăr, pe care o are procesul-verbal.
Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate recursul în anulare împotriva deciziei pronunțate de către instanța de recurs a fost admis, a casată această decizie și a fost respins recursul petentului O.I. împotriva sentinței civile nr. 4628 din 6 decembrie 2002 a Judecătoriei Giurgiu, ce va fi menținută.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5771/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5520/2004. Civil → |
|---|
