ICCJ. Decizia nr. 5845/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 22 iulie 2003 S.L., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1798 din 6 mai 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 5169/2001.
Contestația este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 teza 1 C. proc. civ. susținându-se că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât soluția a fost motivată exclusiv pe împrejurarea că, din actul de stare civilă aflat în copie xerox la dosar, ar rezulta pentru autoarea contestatoare prenumele "I." și nu A. Această împrejurare constituie o vădită eroare materială, numele de botez (prenumele) trecut în act fiind "A.", așa cum rezultă și din alte probe administrate, parte din acestea fiind emise de instanță.
Contestația în anulare nu este fondată.
Prin decizia civilă nr. 1798 din 6 mai 2003, Curtea supremă de Justiție, a admis recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București și de intervenienții forțati C.D., C.V., împotriva deciziei nr. 383 din 13 septembrie 2001 a Curții de Apel București, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de SC H.N. SA, și pe fond, a respins acțiunea principală precum și cererea de intervenție forțată.
Este adevărat că pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în considerente că, față de apărările și excepțiile formulate privind identitatea dintre fostul titular al dreptului de proprietate, V.A., și autoarea reclamantei, P.A., nu au fost aduse dovezi concludente.
Astfel, s-a arătat că prin căsătorie V.A. a devenit P. dar din copia xerografiată a certificatului de căsătorie rezultă prenumele Ionica, nefiind îndeplinită deci, condiția esențială a promovării acțiunii în revendicare.
Dar, este de reținut în primul rând că, de principiul, în această privință, legea are în vedere acele greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului, greșelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. trebuind să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Tocmai de aceea, această cale de atac, extraordinară și de retractare prin caracterul ei, nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, fiind creată nu pentru reformarea unor greșeli de fond.
Or, în speță, motivele recursului declarat de intervenienți s-au constituit în primul rând și în principal, în susținerea după care reclamanta nu avea calitate procesuală activă, neexistând concordanță între numele persoanei a cărei moștenitoare se pretinde a fi reclamanta și persoana ce a fost proprietară a imobilului, aspect în legătură cu care instanța de apel nu ar fi analizat corespunzător toate actele depuse.
în soluționarea astfel a recursului, instanța a procedat la analiza și aprecierea probelor, oprindu-se în motivare, la mențiunile cuprinse de actul de stare civilă în discuție, concluzionând pe acest temei asupra lipsei de identitate între persoana reclamantei și cea a fostului titular al dreptului de proprietate.
Evident, aceasta constituie o operă de judecată, care poate fi corectă sau nu prin concluziile sale și soluția pronunțată, dar, care, nu poate fi apreciată, conform celor deja arătate, ca o eroare materială de natura celei cerute de lege pentru a determina admisibilitatea unei contestații în anulare.
Așa fiind, față de cele arătate, cererea a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5808/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5752/2004. Civil → |
|---|
