ICCJ. Decizia nr. 5588/2004. Civil
| Comentarii |
|
La data de 22 octombrie 2002, reclamanta M.D.L. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 892 din 25 septembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Pitești, prin care i s-a respins cererea de restituire a suprafeței de 550 mp, teren situat în Pitești, solicitând anularea dispoziției atacate și restituirea suprafeței de teren cerută prin notificare.
Se arată în motivarea contestației că terenul a aparținut autorilor reclamantei, din suprafața totală i s-a restituit terenul de 255 mp în temeiul Legii nr. 18/1991, deși i se cuvine și diferența de 550 mp în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 117 din 19 martie 2003, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Pitești și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Primăria Municipiului Pitești.
S-a reținut în considerentele sentinței că dispoziția atacată a fost emisă în numele Municipiului Pitești de către primarul localității, iar primăria este, potrivit Legii nr. 215/2001, o structură funcțională administrativă, fără personalitate juridică, motiv pentru care nu poate participa în judecată, neavând calitate procesuală atât activă cât și pasivă.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, susținând că primăria are calitate procesuală pasivă, primarul a acționat în baza prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe fond admiterea contestației.
Prin decizia civilă nr. 80/A din 21 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis apelul reclamantei M.D.L., s-a schimbat sentința atacată, și pe fond s-a respins contestația formulată de reclamanta-apelantă.
în considerentele deciziei, curtea de apel a arătat că tribunalul a reținut greșit lipsa calității procesuale pasive a primăriei, respingând acțiunea reclamantei pe acest temei și drept urmare s-a anulat sentința tribunalului și s-a trecut la soluționarea cauzei pe fond.
Referitor la fondul pricinii, curtea a reținut că în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile a căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Din actele dosarului, instanța a stabilit că apelanta-reclamantă a solicitat și a obținut reconstituirea în parte a dreptului de proprietate anume pentru suprafața de 255 mp. în aceste condiții și în temeiul textului de lege invocat, dispoziția a cărei anulare se cere este legală și în consecință contestația reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că prevederile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu celelalte dispoziții legale privitoare la terenuri, ea a formulat plângere împotriva procesului-verbal de punere în posesie pentru 250 mp, litigiu fiind suspendat în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001 conform încheierii anexate cererii de recurs.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentei privind caracterul de complinire al prevederilor Legii nr. 10/2001 față de actele normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv cele privind fondul funciar, este întemeiată.
Restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 numai dacă terenul respectiv este disponibil, iar art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 precizează că terenul este disponibil dacă nu este ocupat de construcții ori pe teren nu au fost puse în posesie în mod legal alte persoane.
Ipotezele enunțate nu sunt limitative, pot exista și alte motive care fac indisponibil un teren. O atare situație există în prezenta cauză, recurentei i s-a restituit în baza Ordinului 607 din 14 decembrie 2000 emis de Prefectul Județului Argeș suprafața de 255 mp, pentru care a fost pusă în posesie prin cele două procese verbale de punere în posesie semnate de recurentă.
Diferența de teren pretinsă de recurenta a i se restitui, este afectată în parte de modernizarea străzii Craiova (lărgirea ei, zidul de sprijin și zona de siguranță) și în parte de un nou drum de acces creat conform planului urbanistic zonal aprobat prin hotărârea Consiliului local Pitești nr. 45/2000.
Recurenta nu a făcut dovada susținerii sale, în sensul că terenul pretins sau o parte din el este disponibil și deci susceptibil de restituire, cu toate că îi revenea această îndatorire potrivit art. 1169 C. civ.
întrucât nu a probat incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 anume că terenul este disponibil în sensul art. 8.1 din normă, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5556/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5374/2004. Civil → |
|---|
