ICCJ. Decizia nr. 5812/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiune, reclamanții: C.E., ș.a., au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând obligarea la restituirea sumei de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 1324 din 12 octombrie 2002 Tribunalul Dolj a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantei, suma reținută cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 - martie 2001 reactualizată cu coeficientul de devalorizare a leului, de la data reținerii lunare a sumei și până la data executării hotărârii.
S-a reținut în esență că, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția, copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistența medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificările intervenite în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 2961 din 22 octombrie 2002, a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
împotriva acestei hotărâri, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în acest sens, se arată că, în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente, proteze, dar condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998 și prin Normele Comune nr. 318 din 26 mai 1999 emise în aplicarea acestei hotărâri de guvern, în sensul că se beneficiază de gratuitățile prevăzute, dacă se face dovada plății contribuției lunare de asigurări de sănătate sau că se face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Sub acest aspect în Legea 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România și totodată și obligația acestora de a plăti contribuția lunară, cei exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare se apreciază că prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în vigoare când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în consecință pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca nelegală.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reținut în primul rând că atât în considerentele hotărârilor criticate cât și în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Astfel, printr-o interpretare sistemică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a reține:
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată la data de 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.
Condițiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a Guvernului se precizează în aliniatul al doilea al art. 99.
în acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuități se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998) același lucru este prevăzut și în Normele comune nr. 318/F.B. - 64 - 807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.
în consecință, având în vedere aceste acte normative rezultă fără echivoc că beneficiul gratuităților prevăzut de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se obține în condițiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliu în țară iar în aliniatul al doilea arată în mod imperativ că "asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
în art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume că beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate "să se facă în condițiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați, fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimitere la "condițiile Legii nr. 145/1997" și ar fi menționat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanțele, au interpretat și au aplicat greșit actele normative mai înainte menționate încălcând esențial legea ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Distinct de cele mai înainte menționate urmează a se mai reține că mai înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei, prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins "magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate" ceea ce demonstrează în plus, că voința legiuitorului a fost constantă în sensul că gratuitățile să se acorde cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile și pe fond, a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5825/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5873/2004. Civil → |
|---|
