ICCJ. Decizia nr. 5820/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată reclamanții B.E., E.M., au chemat în judecată Comitetul General al Municipiului București și pe pârâții F.C. și F.D. solicitând obligarea acestora să lase în deplină proprietate imobilul situat în București.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 259 din 10 martie 2000 a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
S-a reținut, esențial, că deși printr-o hotărâre judecătorească anterioară, sentința civilă nr. 44 din 8 aprilie 1999 s-a constatat preluarea abuzivă a imobilului, prin încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, pârâții au procedat la vânzarea-cumpărarea conform contractului 1335/1997 încheiat în baza Legii nr. 112/1995, situație în care, comparându-se cele două titluri, actul de vânzare-cumpărare 10570/1936 deținut de reclamanți și contractul de vânzare-cumpărare al pârâților, titlul reclamanților este mai bine caracterizat.
După un prim ciclu procesual, investită cu rejudecarea apelurilor, prin decizia civilă nr. 313 din 20 iunie 2003, Curtea de Apel București, a admis apelurile declarate de pârâți, a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâții F.C. și D.; a respins cererea de chemare în judecată a Comitetului general al Municipiului București, în baza excepției privind autoritatea de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că:
Anterior, reclamanții în contradictoriu cu CGMB s-au judecat într-un litigiu cu același obiect și cauză juridică, finalizat prin sentința civilă nr. 44/1999 a Tribunalului București, în raport de care operează excepția puterii bunului judecat față de Consiliul Local al Municipiului București.
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate cu bună credință, cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 întrucât, aparentă de drept era în favoarea, statului, iar atitudinea procesuală a reclamantei în alte litigii era de natură să creeze părților contractante convingerea că acționează în condiții de egalitate.
Relevanța juridică a bunei conduite este statuată de prevederile Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație, care reglementează astfel un criteriu expres de referință și un mod de consolidare a titlului de proprietate dobândit de foștii chiriași.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții susținând în esență că:
- nelegal, în al doilea ciclu procesual instanța a rejudecat apelul declarat de CGMB, apel care fusese respins anterior, de aceeași instanță, ca nemotivat.
- de altfel, greșit s-a reținut existența autorității lucrului judecat, în litigiul anterior ... fiind contestatoarea faptului că imobilul a fost trecut la stat prin aplicarea abuzivă a Decretului de naționalizare, în timp ce, obiectul și cauza acțiunii de față se referă la nulitatea înstrăinării apartamentului către chiriașii pârâți-apelant;
- cum prin hotărârea de casare cu trimitere pronunțată de Curtea supremă de Justiție, instanța de apel a fost investită numai să verifice efectele sentinței civile nr. 294/1998 (depusă cu recurs), greșit s-a apreciat asupra acestora, devreme ce, s-a stabilit în calea de atac, acțiunea promovată de F.C. privind contestatoarea faptului că a fost cumpărătoare de bună credință fiind astfel respinsă;
- acțiunea fiind formulată anterior Legii nr. 10/2001, eronat instanța a aplicat prevederile art. 18 lit. d) și art. 46 alin. (2) din lege, în ce privește buna credință;
- de altfel pretinsa bună credință nu există câtă vreme, vânzarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995.
Recursul este fondat.
Esențial, pentru a admite astfel apelurile și a respinge acțiunea, prin hotărârea atacată s-a avut în vedere, conform celor deja arătate că părinții au dobândit dreptul de proprietate cu bună conduită și cu respectarea Legii nr. 112/1995; buna conduită fiind relevantă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 incidente în această materie.
Este adevărat că buna sau reaua credință poate și trebuie avută în vedere, în ce urmează, drept temei sau excepție de la admisibilitatea unei acțiuni în revendicare prin care se constată atât titlul statului care a preluat în proprietate imobilul, cât și valabilitatea titlului deținut de subdobânditori, și aceasta în .... cadrul dispozițiilor și principiilor generale ce guvernează această materie pentru acțiunile în revendicare formulate anterior Legii nr. 10/2001.
Tocmai de aceea însă, în speță, este de reținut că instanța de apel a apreciat în mod greșit asupra acestui temei, în favoarea pârâților.
Din acest punct de vedere, de necontestat, sentința civilă nr. 2940 din 27 februarie 1998 a Judecătoriei sector 1 București - ... unul din considerentele pentru care în primul ciclu procesual Curtea supremă de Justiție casează hotărârea instanței de apel cu trimitere spre rejudecare, această sentință deci, prin care va ... că reclamanții F. au dobândit cu bună credință imobilul în litigiu, a fost desființată în căile de atac, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Apoi, rezultă din actele și lucrările dosarului că reclamanții au formulat la 26 iulie 1996 cerere pentru restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995 .. că au solicitat la 23 iulie 1996 Consiliului General al Municipiului București, să nu efectueze operațiuni juridice în legătură cu acest imobil ..., fac demersuri pentru retrocedarea în proprietate, că au încunoștiințat în același mod Primăria Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, să nu înstrăineze imobilul.
Nu mai puțin, și în sentința civilă nr. 44/1929 pronunțată de Tribunalul Municipiului, rezultă că pe această cale s-a stabilit că imobilul a trecut la stat ca urmare aplicării .. a decretului de naționalizare, deci fără temei legal, situație în care, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995, imobilul nu putea fi supus înstrăinării în condițiile acestei legi.
Așa fiind, cel puțin pentru aceste considerente, apar ca lipsite de temei apărările instanței de apel, făcute de altfel, eronat, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în legătură cu existența bunei credințe fondată pe aparența de drept în favoarea statului și atitudinea reclamantelor ..., ce ar fi determinat ... pârâților că acționează în deplină legalitate.
Așadar, dacă ..... au fost considerentele pentru care, instanța de apel a respins acțiunea față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost admis, hotărârea a fost modificată în sensul menținerii sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5873/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5808/2004. Civil → |
|---|
