ICCJ. Decizia nr. 5894/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5894
Dosar nr. 11877/2004
Şedinţa publică din 5 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
l. Prin notificarea din 12 noiembrie 2001 reclamantele au solicitat pârâtei restituirea în natură a imobilului proprietatea autorilor lor, iar pârâta, prin Decizia nr. 956 din 6 august 2002 le respinge cererea întrucât:
- nu au prezentat certificatul de moştenitor,
- pe terenul topo 1105/1 s-a construit un complex comercial, având titlu de proprietate conform HG nr. 834/1991;
- terenul a fost expropriat şi i s-au achitat despăgubiri proprietarului.
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 19 decembrie 2003 contestaţia a fost respinsă întrucât notificarea a fost depusă peste termenul legal, iar prin Decizia civilă nr. 171/2003 Curtea de apel a anulat această sentinţă.
Judecând ulterior în fond instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 327 din 19 decembrie 2003 a respins contestaţia întrucât sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar reclamantele trebuiau să trimită notificarea instituţiei publice de privatizare. A.P.A.P.S.
Contra deciziei reclamantele au declarat recurs, invocând neaplicarea art. 27 din lege şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.
2. Recursul este fondat.
Recurentele reclamante au introdus contestaţie, după epuizarea procedurii prealabile prevăzute în Legea nr. 10/2001, în faza judiciară părţile în proces fiind desemnate, după caz, de lege: persoana îndreptăţită ca reclamantele, unitatea deţinătoare sau instituţia publică implicată în privatizare, ca pârâtă.
Reclamantele, ca persoane îndreptăţite, au contestat Decizia pârâtei ca unitate deţinătoare, solicitând restituirea în natură sau despăgubiri în echivalent, conform art. 10 pct. 6 din Legea.
În Decizia motivată pârâta SC F. SA arată că, în speţă, apreciază dispoziţiile art. 27 din lege, reclamantele având „eventual, dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent de la fostele F.P.J. şi F.F.P. care au vândut activele societăţii".
Raportul de expertiză tehnică constată că tot terenul este ocupat de construcţii şi alei de acces, astfel că restituirea în natură nu este posibilă.
Cu toate acestea prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor, în conformitate cu art. 130 C. proc. civ., chemarea în proces, în calitate de pârâtă, a instituţiei publice de privatizare, adică a A.P.A.P.S. în aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel, prin Decizia recurată, reţine această situaţie şi, chiar, repune în termen de notificare a A.P.A.P.S. pe cele două reclamante, dar respinge plângerea şi închide, astfel, calea acestora de a-şi exercita dreptul, conferit de legea specială de reparaţiune, la despăgubirile cuvenite prin echivalent.
Drept urmare, toate cele trei hotărâri vor fi casate, iar cauza, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va trimite primei instanţe pentru rejudecarea, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele C.O. şi R. (C.)E. împotriva deciziei nr. 327/A din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează, precum şi Decizia nr. 171 din 17 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 535 din 28 mai 2003 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza aceluiaşi tribunal, pentru rejudecarea în primă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2004. Civil. Majorare prestatie periodica.... | ICCJ. Decizia nr. 5911/2004. Civil. LEGEA 10/2001 restituire în ... → |
|---|
