ICCJ. Decizia nr. 5897/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 22 aprilie 2002, reclamanții H.C.I. și R.I.F. au chemat în judecată pe pârâtele SC M. SA Câmpulung și A.P.A.P.S. București, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1400 mp situat în municipiul Câmpulung, județul Argeș, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 80 din 26 februarie 2003, Tribunalul Argeș a respins cererea formulată de petenții H.C.I. și R.I.F.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în motivare că pârâta SC M. SA Câmpulung a dovedit proprietatea asupra terenului solicitat, cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat potrivit H.G. nr. 834/1991 și Legea nr. 15/1990.
Ulterior, în cadrul procesului de privatizare, terenul a revenit pârâtei conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 10 august 1999 încheiat cu fosta F.P.S.
Tribunalul a respins acțiunea reclamanților, având în vedere că pârâta a devenit proprietara terenului în baza unor acte valabile și că aceasta, cu bună credință, a cumpărat terenul de la F.P.S., în aceste condiții cererea de restituire a terenului în baza Legii nr. 10/2001, fiind nefondată.
împotriva sentinței civile nr. 80 din 26 februarie 2003, pronunțate de Tribunalul Argeș, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că printr-o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 s-a procedat la respingerea cererii de restituire în natură a terenului, atâta timp cât acesta a fost preluat în mod abuziv de către stat și cât în cauză s-a făcut dovada că a fost proprietatea autorului reclamanților și că în prezent, este liber, putând fi restituit.
Prin decizia civilă nr. 109/A din 30 iunie 2003, Curtea de Apel Pitești, a admis apelul formulat de H.C.I. și R.F. împotriva sentinței susmenționate.
Totodată, a schimbat ședința apelată, în sensul că a admis în parte cererea, față de SC M. SA Câmpulung și a dispus obligarea acestei pârâte să restituie reclamanților în natură suprafața de teren de 612 mp conform schiței anexe la raportul de expertiză întocmit de inginer P.M., menținând sentința față de pârâta A.P.A.P.S. București.
S-a reținut pentru aceasta, esențial, că în cauză sunt întrunite elementele dispozițiilor Legii nr. 10/2001 de restituire a terenului liber de construcții în suprafață de 612 mp, conform schiței anexă la raportul de expertiză de la fila 107 dosar apel.
Pe parcursul procesului pârâta nu a făcut nici o dovadă în legătură cu preluarea terenului de către stat în mod legal.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 109/A din 30 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recursuri reclamanții H.C.I., R.I.F. și pârâta SC M. SA.
Recursurile sunt fondate.
Reclamanții au solicitat prin cerere restituirea suprafeței de 1400 mp teren situat în Câmpulung, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin hotărâre instanța de apel a dispus restituirea suprafeței de 612 mp către reclamanți, astfel cum a stabilit expertiza tehnică efectuată de inginer M.P.
Prin același raport de expertiză s-a mai constatat existența unor porțiuni de teren de 220 mp, teren liber de construcții, respectiv și o porțiune de 280 mp dată în posesia lui G.I.G., cumpărată în anul 2000 de la pârâtă, pe care a ridicat o construcție, proprietatea acestuia.
Printr-o altă expertiză tehnică efectuată de ing. C.C.I. s-a mai stabilit că terenul în litigiu, la data trecerii în stăpânirea statului în anul 1970, a existat o construcție evaluată la suma de 53.444.135 lei, construcție ce a fost demolată de pârâtă și despre care instanța de apel nu face nici o vorbire.
în contextul arătat instanța de apel avea obligația să se pronunțe nu numai asupra porțiunii de teren de 612 mp ci și asupra celorlalte constatări legale de suprafețele de teren libere de construcții și vândută unei terțe persoane chiar în timpul procesului, suprafață stabilită de cele două expertize.
De asemenea se mai constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dreptului de proprietate în raport de Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate M 09 nr. 0018 din 29 ianuarie 1993 în sensul dacă terenul revendicat de reclamanți este inclus în această suprafață cuprinsă în respectivul certificat.
Este o obligație pe care instanța de apel era necesar să se pronunțe, mai ales pentru a se verifica dacă vizează terenul a cărui restituire a fost solicitată.
Cu ocazia rejudecării apelurilor instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte susțineri din recursuri care vor fi analizate ca apărări.
în consecință recursurile declarate au fost admise, a fost casată hotărârea din apel și a fost trimisă cauza Curții de Apel Pitești pentru rejudecarea apelurilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5856/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5699/2004. Civil → |
|---|
