ICCJ. Decizia nr. 5919/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 4674 din 5 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, reclamanta Asociația de proprietari bloc 40 a chemat în judecată pârâtele D.E. și SC T. A. SA solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâții persoane fizice la plata sumei de 21.344.338 lei reprezentând contravaloarea restanțelor datorate pentru cotele de întreținere aferente perioadei 1 aprilie 2000 -30 aprilie 2003, rezilierea contractului de închiriere, evacuarea și debranșarea de la rețelele de apă, gaze și încălzire.
Prin sentința civilă nr. 5686 din 1 septembrie 2003 a Judecătoriei sector 3 București s-a admis excepția netimbrării capetelor de cereri, 2,3 și 4 și s-au anulat ca netimbrate cererile privind rezilierea contractului de închiriere, evacuarea și debranșarea, admițându-se în parte cererea formulată de reclamantă pentru pretenții, pârâta D.E. fiind obligată la plata sumei de 19.531.997 lei, reprezentând cote de întreținere și penalizările aferente perioadei 5 mai 2000 - 31 martie 2003, inclusiv fondul de rulment.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între pârâta SC T. A. S.A. și pârâta D.E. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 3388 din 18 iunie 1999 pentru apartamentul în litigiu, iar pârâta D.E. nu a achitat cotele de întreținere restante pentru perioada 5 mai 2000-31 martie 2003, inclusiv fondul de rulment.
Deoarece capetele de cerere 2, 3 și 4 nu au fost timbrate, astfel cum s-a pus în vedere reclamantei prin încheierea de ședință din 2 iunie 2003, instanța le-a anulat ca netimbrate.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D.E. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând faptul că achită sumele datorate, urmând să prezinte un extras de cont care să justifice debitul.
Pentru termenul de la 17 decembrie 2003 apelanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în sumă de 128.500 lei și 3000 lei timbru judiciar, obligație legală ce nu a fost îndeplinită, astfel că în raport de dispozițiile art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1996 apelul a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 588 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta D.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, învederând o serie de aspecte ce vizează fondul cauzei, respectiv lipsa condițiilor oferite pentru a se putea percepe contravaloarea unor servicii, administrarea defectuoasă a întregului bloc și conchide că nu datorează suma la care a fost obligată de către instanța de fond, fără a indica în drept motivele de recurs.
Verificând hotărârea recurată se constată că instanța a soluționat apelul pe excepția netimbrării, fără a cerceta aspecte legate de fondul cauzei.
în această situație, obiect al controlului judiciar ce trebuie făcut de către instanța de recurs vizează numai acest aspect, dacă în mod corect sau nu s-a anulat apelul ca netimbrat.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, taxele judiciare de timbru și timbru judiciar se plătesc anticipat [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar, cu modificările și completările ulterioare].
Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1996, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1996, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar.
în speță se constată că pârâta apelantă D.E. a fost citată pentru termenul din 17 decembrie 2003 cu mențiunea de a timbra cererea cu 128.500 lei taxă judiciară de timbru și 3000 lei timbru judiciar (dosar 3051/2003 al Curții de Apel București), neconformându-se dispozițiilor legale ce îi reveneau de a achita respectivele sume.
în această situație, corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1996, anulând apelul pârâtei.
Față de aceste considerente, se reține că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5916/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5766/2004. Civil → |
|---|
