ICCJ. Decizia nr. 5914/2004. Civil. REVIZUIRE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5914
Dosar nr. 7513/2004
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr. 3520 din 16 iulie 2003, T.M. a solicitat în contradictoriu cu B.C. revizuirea sentinţei civile nr. 5134 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Bârlad pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1, 2, 4 şi 8 C. proc. civ. şi suspendarea executării acestei sentinţe.
La primul termen de judecată revizuentul a completat cererea, arătând că înţelege să solicite şi revizuirea sentinţei civile nr. 4989 din 30 noiembrie 1998 a Judecătoriei Bârlad, iar la termenul din 9 octombrie 2003 a invocat ca motiv de revizuire şi pct. 6 al art. 322 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2374 din 9 octombrie 2003, Judecătoria Bârlad a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 4989 din 30 noiembrie 1998 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă acţiunea de divorţ formulată de T.C., fiind desfăcută căsătoria încheiată cu pârâtul T.M. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 83/A din 18 ianuarie 2000 a Tribunalului Vaslui a fost admis apelul pârâtului, sentinţa civilă nr. 4989/1998 fiind desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare. Întrucât, potrivit art. 322 alin. (1) pot fi obiect al revizuirii numai hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, iar sentinţa civilă nr. 4989/1998 este o sentinţă desfiinţată, instanţa a respins cererea de revizuire a acestei hotărâri.
Referitor la sentinţa civilă nr. 5134 din 24 septembrie 2002, a Judecătoriei Bârlad s-a reţinut că prin această sentinţă a fost admisă cererea de partaj a bunurilor comune formulată de B.(T.)C., a fost admisă în parte cererea reconvenţională pentru completarea masei bunurilor comune formulată de pârâtul T.M, s-a stabilit masa bunurilor comune ale părţilor, s-a dispus partajarea în cote egale şi s-au atribuit părţilor loturi compuse din bunurile enumerate în sentinţă.
Apelul formulat de pârâtul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 5134/2002 a fost anulat ca insuficient timbrat; de asemenea şi recursul declarat de pârât a fost respins.
Analizând punctual motivele de revizuire invocate de petent cu referire la sentinţa civilă nr. 5134/2002 instanţa le-a respins, reţinând atât tardivitatea introducerii cererii faţă de pct. 1 şi 2 ale art. 322, cât şi netemeinicia acestora.
De asemenea, şi sub aspectul invocării dispoziţiilor art. 322 pct. 4, 6 şi 8 cererea de revizuire a fost apreciată ca neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile legale invocate.
Soluţia a fost menţinută, prin Decizia civilă nr. 160 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi fiind respins apelul formulat de revizuentul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 2374/2003 a Judecătoriei Bârlad.
Împotriva deciziei nr. 160/2003 a Curţii de Apel Iaşi a fost formulat prezentul recurs. In cererea introductivă de instanţă, astfel cum a fost formulată, se afirmă iniţial că motivele de recurs vor fi depuse după ce recurentul va primi hotărârea motivată. Ulterior, în aceeaşi cerere, se arată că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi sunt invocate art. 299 şi art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Rezultă din cele de mai sus că recurentul nu a motivat recursul prin cererea de recurs.
Deşi au fost indicate temeiurile de drept ale recursului declarat, lipsa oricărei dezvoltări face imposibilă încadrarea într-unul din motivele indicate de recurent sau într-un alt motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Simpla afirmaţie, generală, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, fără a se indica în concret în ce a constat această interpretare pretins greşită nu este suficientă.
Întrucât recurentul nu a prezentat nici ulterior declarării recursului motivele pentru care consideră hotărârea atacată nelegală, iar în cauză nu sunt motive de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 306, instanţa va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de revizuentul T.M. împotriva deciziei civile nr. 160 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5999/2004. Civil. Conflict de munca si cerere... | ICCJ. Decizia nr. 591/2004. Civil → |
|---|
