ICCJ. Decizia nr. 5921/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5921
Dosar nr. 7922/200.
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 149 din 10 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea în revendicare formulată la data de 19 iunie 2001 de reclamanţii S.P.V. şi S.M. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primarul General, SC T.F. SA Bucureşti, SC T.G. SA Bucureşti, SC P.S.A. SA Bucureşti şi SC B.U.C. SA (fostă SC U.T. SA) prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 2345 mp şi construcţiile existente pe acesta în valoare estimativă de trei miliarde lei.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi la data de 19 iunie 2001 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ. este inadmisibilă întrucât reclamanţii nu au urmat procedura prealabilă instituită de Legea nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilului în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin Decizia nr. 371 din 12 septembrie 2003 a admis apelul reclamanţilor, a anulat sentinţa tribunalului şi a fixat termen de judecată pentru evocarea fondului.
S-a considerat ca fiind nelegală sentinţa tribunalului întrucât Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a instituit o procedură administrativă prealabilă obligatorie pentru persoanele îndreptăţite la restituirea imobilelor dar aceasta nu înseamnă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a limita în vreun mod accesul liber la justiţie la care se referă art. 21 din Constituţia României.
Constatând că fiind admisibilă acţiunea în revendicare, instanţa de apel a anulat sentinţa tribunalului şi a fixat termen de judecată a cauzei în fond.
În temeiul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC T.G. SA Bucureşti şi SC P.S.A. SA invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea a supus dezbaterii părţilor excepţia inadmisibilităţii recursurilor declarate câtă vreme instanţa de apel nu a evocat fondul printr-o hotărâre definitivă în înţelesul art. 297 C. proc. civ.
Este de observat că potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea, va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
În redactarea anterioară a acestui text de lege, dacă prima instanţă nu intra în cercetarea fondului, instanţa de apel desfiinţa hotărârea atacată şi dispunea trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Raţiunea modificării art. 297 alin. (1) C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000 a fost aceea de a se asigura judecarea cu celeritate a procesului, fără ca părţile să fie private de un grad de jurisdicţie dat fiind caracterul devolutiv al apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează printr-o hotărâre definitivă, singura ce poate fi atacată cu recurs în înţelesul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. modificat.
În atare context, Decizia prin care instanţa de apel a anulat hotărârea tribunalului şi a fixat termen pentru evocarea fondului, are caracterul unei hotărâri parţiale nesusceptibilă de a fi atacată separat cu recurs.
Drept urmare, Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâtele SC T.G. SA şi SC P.S.A. SA împotriva deciziei nr. 371 din 12 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV –a civilă.
Obligă recurentele la 2.000.000 lei către intimaţii-reclamanţi S.P. şi S.M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 591/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5781/2004. Civil. Nulitate absol. contr.... → |
|---|
