ICCJ. Decizia nr. 6133/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1945 din 28 octombrie 2002, reclamanții P.T. și P.G. au chemat în judecată pe pârâtele SC U. SA Focșani, prin lichidator SC C. SA Focșani și SC S. SA Focșani, pentru a fi obligate în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a suprafeței de 2600 mp, teren intravilan, situat în Focșani, județul Vrancea.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că au posedat de la părinții lor suprafața de 10.600 mp teren arabil, potrivit actului nr. 3789/1949, din care în anii 1974-1975 o suprafață de 9000 mp a fost preluată de fostul F. Focșani, actualmente SC U. SA
Prin decizia nr. 280 din 10 august 1976, fostul Consiliul popular al județului Vrancea a atribuit reclamanților, în schimbul unei alte suprafețe de teren, suprafața de 2399,5 mp teren, situată în str. Vâlcele, preluată abuziv de SC S. SA Focșani.
Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea recursului.
Răspunzând întâmpinării formulate de SC D.I. SRL Focșani, reclamanții au precizat că au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 2400 mp teren ocupată de aceasta și a suprafeței de 271 mp teren ocupată de copârâta SC U. SA
Prin sentința civilă nr. 124 din 21 mai 2003, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 271,74 mp teren, respingând capătul de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 2400 mp teren.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că suprafața de 271,74 mp poate fi restituită în natură, deoarece conform constatărilor raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul este liber de construcții.
în ceea ce privește suprafața de 2400 mp teren, instanța a reținut că aceasta a format obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la 3 iulie 1977, prin care SC D.S.I. SRL Focșani a cumpărat de la SC S. SA București mijloacele fixe care au aparținut sucursalei Focșani, odată cu obiectul vânzării fiind transmis și dreptul de folosință asupra terenurilor aferente imobilelor și construcțiilor.
Instanța a mai reținut că reclamanții au notificat în termen diferite instituții și societăți comerciale, mai puțin pe pârâta SC D.S.I. SRL, deținătoarea actuală.
în considerarea dispozițiilor art. 112 pct. 3 și ale art. 129 alin. final C. proc. civ., potrivit cărora obiectul cererii leagă instanța și nu poate fi schimbat, tribunalul a constatat că restituirea în natură a suprafeței de 2400 mp nu este posibilă, aceasta fiind ocupată de construcții, calea fiind aceea a stabilirii măsurilor reparatorii, care în cauză nu a fost cerută.
Apelul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 112/A din 26 august 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Pentru a decide astfel, instanța a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptățită la restituire notifică deținătorul imobilului și pe cele ale art. 21 alin. (4) din lege, conform cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, reținând că reclamanții nu au notificat deținătoarea actuală a terenului SC D.I. SRL Focșani.
Pe de altă parte, instanța a arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 se restituie terenurile libere, iar pentru cele ocupate cu construcții se stabilesc măsuri reparatorii, pe care reclamanții nu le-au solicitat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, susținând că au notificat potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 persoana juridică deținătoare SC S. SA, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 2400 mp teren, fără a primi vreun răspuns.
Totodată, reclamanții au solicitat ca înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească măsurile reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2400 mp teren pe care s-au edificat clădiri și care nu poate fi restituită, precizând că nu au investit instanța de fond cu soluționarea acestei cereri.
Deși neîncadrate în drept susținerile reclamanților corespund motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză, pentru că hotărârea recurată a aplicat în mod corect dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la notificare în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
în speță, reclamanții au fost înștiințați de Prefectura județului Vrancea, prin adresa din 14 septembrie 1995 că terenul în suprafață de 2400 mp este ocupat abuziv de SC S. SA Focșani, aceștia fiind de altfel îndrumați prin adresa din 7 mai 2001 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să notifice în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 persoana juridică deținătoare în vederea restituirii în natură a terenului.
Cu toate acestea, reclamanții nu au notificat pe SC S. SA Focșani, așa cum susțin în recurs și nici pe SC D.I. SRL Focșani, deținătoarea actuală a terenului, adresând notificarea nr. 868 din 13 septembrie 2001 Primăriei municipiului Focșani, astfel cum rezultă din referatul întocmit de aceasta.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice și juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Numai că, prin notificare, reclamanții nu au solicitat stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul a cărui restituire în natură nu este posibilă, aceștia investind instanța cu o cerere care viza doar restituirea în natură a acestuia.
în consecință, se constată că în mod corect Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat.
Cererea adresată înaltei Curți de Casație și Justiție privind stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent nu va fi analizată, întrucât potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6342/2004. Civil | Competenţa materială de soluţionare a acţiunii în nulitatea... → |
|---|
