ICCJ. Decizia nr. 6155/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 1999 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, Prefectul județului Bistrița-Năsăud a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 544 din 31 decembrie 1998 anexa 1 poziția nr. 22 emisă de către Primarul municipiului Bistrița cu privire la încheierea contractului de închiriere pentru apartamentul nr. 22 din imobilul situat în Bistrița cu S.D.L., întrucât contractul trebuia încheiat cu O.I., îndreptățit, din punct de vedere legal, să ocupe această locuință.
O.I. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat anularea dispoziției nr. 544/1998 emisă de Primarul municipiului Bistrița.
în motivarea cererii sale a arătat că a fost nominalizat pentru apartamentul în litigiu în anul 1990 și în consecință la finalizarea construcției în anul 1998, organul administrativ trebuia să-l invite să încheie contractul de închiriere și nu să atribuie locuința altei persoane.
S.D.L. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului Bistrița solicitând respingerea acțiunii principale și a cererii de intervenție formulată de O.I.
Prin sentința civilă nr. 15 din 28 aprilie 1999 Tribunalul Bistrița-Năsăud și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița apreciind că acțiunea reprezintă un litigiu locativ și nu de contencios administrativ.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin încheierea nr. 3593 din 29 octombrie 1999 a admis cererea formulată de către O.I. și a strămutat soluționarea cauzei de la Judecătoria Bistrița la Judecătoria Suceava.
Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr. 2692 din 29 mai 2000 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamant pentru lipsa calității procesual active.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de O.I. și a dispus anularea dispoziției nr. 544 din 31 decembrie 1998 emisă de Primarul municipiului Bistrița.
A respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către intervenienta S.D.L.
Prin decizia nr. 4170 din 19 decembrie 2000 Tribunalul Suceava a admis apelurile declarate de către Primăria Bistrița prin primar și intervenienta S.D.L., a desființat sentința pronunțată de către instanța de fond și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că prin acțiune reclamantul a solicitat anularea poziției nr. 22 din dispoziția nr. 544/1998, iar instanța de fond a dispus anularea în totalitate a dispoziției mai înainte menționate acordând astfel mai mult decât s-a solicitat.
Rejudecând cauza, Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 4381 din 10 septembrie 20001 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de Prefectul județului Bistrița-Năsăud, pentru lipsa calității procesual active.
A admis cererea de intervenție în interes propriu a lui O.I., a dispus anularea poziției nr. 22 din Anexa nr. 1 la Dispoziția nr. 544/1998 emisă de către Primarul municipiului Bistrița
A respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către S.D.L.
A obligat pârâtul și interveninta în interesul pârâtului să plătească lui O.I., 1.913.000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 936 din 17 aprilie 2002 a respins ca nefondate apelurile formulate de către pârât și intervenienta S.D.L.
Pentru a pronunța această deciziei instanța de apel a reținut, ca și instanța de fond, că apartamentul în litigiu i-a fost repartizat intervenientului în nume propriu O.I. în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 5/1973 și art. 1 din H.C.M. nr. 860/1973, așa încât el nu mai putea fi redistribuit altei persoane.
S-a reținut de asemenea că după finalizarea construcției, contractul de închiriere trebuia să fie încheiat cu O.I. care era nominalizat pe lista de prioritate de către conducerea unității unde acesta era salariat.
Prin decizia civilă nr. 2908 din 15 octombrie 2002 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile pârâtului și intervenientei S.D.L. împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel pe care a modificat-o în parte și a desființat parțial sentința civilă nr. 4381 din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
A respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de O.I.
A admis cererea de intervenție a lui S.D.L., în sensul că, a menținut poziția nr. 22 din Anexa nr. 1 la Dispoziția nr. 544 din 31 decembrie 1998 emisă de Primarul municipiului Bistrița.
A menținut sentința cu privire la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de către reclamant și a înlăturat obligarea la plata cheltuielilor de judecată stabilită prin sentință.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut în esență că deși în anul 1990 O.I. a fost nominalizat pentru apartamentul în litigiu, dar întrucât în anul imediat următor acest apartament nu i-a fost repartizat, iar legislația care consacra repartizarea locuințelor proprietate de stat a fost abrogată, la terminarea construcției blocului de locuințe (după 8 ani), în funcție de noile priorități primarul a emis legal dispoziția nr. 544 (poz. 22 din Anexa 1).
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile. Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 2908 din 15 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de apel Suceava, considerând că această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei de fond și totodată hotărârea este și vădit netemeinică.
Se susține că apartamentul în litigiu a fost atribuit Trustului A.S. Bistrița iar această unitate, potrivit ordinii de prioritate, l-a nominalizat pe O.I. căruia i s-a făcut înștiințarea nr. 43 din 8 ianuarie 1991.
Se mai susține că deși dispozițiile legale în vigoare la acea dată prevedeau că beneficiarul căruia i s-a înmânat înștiințarea trebuie ca în termen de 10 zile de la primirea acestuia să se prezinte la primărie pentru încheierea contractului de închiriere datorită faptului că locuința se afla în construcție iar finalizarea ei s-a produs în anul 1998, O.I. nu a încheiat contractul de închiriere, dar această împrejurare nu-i este imputabilă.
în motivarea recursului în anulare se mai susține că Primarul municipiului Bistrița în urma redistribuirii apartamentului după finalizarea construcției unei alte instituții și a nominalizării de către aceasta a lui S.D.L. a emis dispoziția nr. 544/1998 (poziția 22 Anexa 1) în favoarea acesteia, care ulterior a încheiat contractul de închiriere a acestui apartament.
Se precizează că întrucât înștiințarea făcută către O.I. are caracterul unui act administrativ, atâta vreme cât acesta nu a fost revocat, nu era legal ca apartamentul în litigiu să fie închiriat unei alte persoane.
Pentru aceste motive se solicită ca în temeiul art. 314 C. proc. civ. să fie admis recursul în anulare, să fie casată decizia criticată și menținută hotărârea nr. 396 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Suceava.
Prin adresa nr. 954/C/1950/2004 înregistrat la dosarul cauzei la data de 3 mai 2004 în temeiul art. 3044C. proc. civ., Procurorul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție declară că-și retrage recursul în anulare.
La termenul de judecată din 4 mai 2004 Curtea a pus în discuția părților această cerere de retragere a recursului în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public a susținut și oral cererea de retragere a recursului în anulare, celelalte părți din proces, respectiv intervenienta S.D.L. și Primăria Municipiului Bistrița prin primar, au solicitat să se ia act de retragerea recursului în anulare iar intervenientul în interes propriu O.I. a lăsat la aprecierea instanței rezolvarea cererii.
De reținut în consecință că până la încheierea dezbaterilor nici una dintre părți nu a solicitat continuarea judecării recursului în anulare.
După încheierea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare, intervenientul O.I. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei întrucât solicită să se dispună continuarea judecării recursului în anulare.
Curtea, prin încheierea din 4 mai 2004 a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție cererea formulată de către intervenient după încheierea dezbaterilor în ședință publică și în contradictoriu cu celelalte părți, fixând termen la data de 9 noiembrie 2004.
Cu privire la cererea formulată de către intervenientul O.I. urmează a reține:
în conformitate cu prevederile art. 3304C. proc. civ. (text abrogat prin O.G. nr. 58 intrat în vigoare la data de 28 august 2003 se stabilește că "până la încheierea dezbaterilor" Procurorul General își poate retrage recursul în anulare și "în acest caz, părțile din proces pot cere continuarea judecății " recursului în anulare.
Condiția prevăzută de către acest text atât pentru retragerea recursului în anulare cât și, evident, pentru cererea pe care celelalte părți din proces o pot face pentru continuarea judecății, era ca aceste manifestări de voință să se manifeste până la "închiderea dezbaterilor".
în cazul în speță numai cererea de retragere a recursului în anulare a fost făcută până la închiderea dezbaterilor, moment la care nici una dintre celelalte părți nu au solicitat continuarea judecării recursului în anulare.
Cererea de continuare a judecării recursului în anulare a fost făcută de către intervenientul O.I. după închiderea dezbaterilor, în momentul în care cauza rămăsese în pronunțare.
De reținut că intervenientul fusese asistat de avocat la termenul ( 4 mai 2004) când s-a pus în discuție cererea de retragere a recursului în anulare.
în această situație intervenientul O.I., pentru a putea reveni asupra primei manifestări de voință, respectiv că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de renunțare la recursul în anulare și de a solicita continuarea judecării recursului în anulare, era necesar să invoce și să dovedească existența unui viciu de consimțământ, ceea ce în cauză nu s-a îndeplinit.
Astfel fiind față de considerentele mai înainte arătate s-a luat act de retragerea recursului în anulare făcută de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2908 din 15 octombrie 2002 pronunțată de către Curtea de Apel Suceava.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6160/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6039/2004. Civil → |
|---|
