ICCJ. Decizia nr. 6039/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6514 din 28 noiembrie 2001 la Tribunalul Alba, H.M. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 02219 - Sebeș solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 75.499.904 lei reprezentând impozit reținut pentru ajutoarele primite la trecerea în rezervă cu actualizarea sumei conform coeficientului de inflație, începând cu data reținerii până la zi.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost disponibilizat începând cu data de 31 mai 2000 conform ordinului MP 428 din 3 mai 2000, iar în baza art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 a primit la trecerea în rezervă ajutoarele aferente, care au fost impozitate de pârâtă cu încălcarea prevederilor art. 5 și art. 6 din O.G. nr. 73/1999,art. 5 din H.G. nr. 1066/1999 și ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și în subsidiar prin cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat ca, în cazul în care va fi căzut în pretenții acesta să fie obligat să-i plătească suma pretinsă de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 123 din 8 martie 2002, Tribunalul Alba a respins acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin decizia nr. 1650 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis recursul declarat de H.M., a modificat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii acestuia și a cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Apărării Naționale - UM 12213 Sebeș, împotriva Ministerului Finanțelor Publice, D.G.F.P. Alba și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 117.758.885 lei cu titlu de pretenții, precum și pe chematul în garanție către Ministerul Apărării Naționale la plata aceleași sume.
La data de 21 iulie 2003 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat potrivit art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1650 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
S-a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluție greșită a cauzei pe fond și că este vădit netemeinică.
Prin recursul în anulare hotărârea este criticată arătându-se, în esență, că ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozitul pe venit.
Examinând cauza sub acest aspect, care este esențial în dezlegarea pricinii, Curtea reține că, reclamantul a fost trecut în rezervă în baza Ordinului MP nr. 428 din 3 mai 2000, sens în care i s-au calculat indemnizațiile cuvenite la nivelul soldei brute, din totalul sumei reținându-se impozitul care a fost virat la bugetul statului.
Trecerea în rezervă efectiv a reclamantului s-a realizat la 31 mai 2000, reclamantul beneficiind de 20 solde lunare calculate conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 138/1999.
Rezultă de asemenea că ajutoarele prevăzute de textul menționat au fost calculate și plătite în raport de solda lunară brută, nu de cea netă, astfel că potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 acestea nu sunt scutite de impozitul pe venit.
Potrivit art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salarii cu care sunt asimilate conform art. 23 lit. b) din această ordonanță și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare stabilite în raport de solda brută.
Ori, scutirea de impozit pe venit prevăzută de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 pentru sumele reprezentând plăți compensatorii a fost precizată pentru situațiile în care, acestea au fost calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă.
Instanța de recurs a admis recursul formulat de reclamant și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului întemeindu-se pe dispozițiile art. 5 lit. a) din O.G. 73/1999 cu modificările ulterioare, care stabilește că, nu sunt venituri impozabile ajutoarele acordate din bugetul fondurilor speciale, art. 5 alin. final din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 definind ajutoarele acordate în baza legislației de pensii.
Este cert, însă, că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu sunt incidente din punct de vedere al regimului juridic, cu cele menționate în art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999 întrucât ajutoarele acordate militarilor sunt venituri asimilate salariului, nu indemnizației cu destinație specială, care reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie.
Este deci, evident că soluția pronunțată încalcă prevederile legale menționate, astfel încât recursul în anulare este fondat.
în consecință, recursul în anulare a fost admis, a fost casată hotărârea atacată, respingându-se recursul reclamantului și pe fond a fost respinsă acțiunea.
Se va dispune restabilirea situației anterioare executării hotărârii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6155/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6047/2004. Civil → |
|---|
