ICCJ. Decizia nr. 6158/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 28 noiembrie 2002, la Tribunalul Covasna, reclamantul Ș.G., a chemat în judecată pe pârâții: Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să-i restituie sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile brute realizate pe perioada: 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, deoarece, Legea nr. 145/1997 care completează Legea nr. 92/1992 nu include magistrații și personalul auxiliar în categoriile de personal exceptate de la plata cotizației obligatorii.
Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 1577 din 20 decembrie 2002, a respins cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.; a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie reclamantului suma reținută cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul cuvenit pentru perioada: 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în mod nelegal s-a reținut din salariul reclamantului o cotă de 7% drept primă de asigurare de sănătate, deoarece în conformitate cu art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acelei prevederi, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 244 din 11 martie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., împotriva sentinței civile nr. 1577 din 20 decembrie 2002.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că acordarea asistenței medicale gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare întrucât s-ar ajunge în fapt la o asistență medicală contracost, eliminându-se astfel caracterul de gratuitate al acestora.
împotriva celor două soluții mai sus prezentate Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare solicitând casarea acestora cu respingerea acțiunii ca nefondată. în motivarea recursului în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. s-au invocat dispozițiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care nu încadrează între persoanele exceptate de la plata contribuției obligatorii, cu acest titlu, pe magistrați sau personalul auxiliar de specialitate.
Dispozițiile acestei din urmă legi sunt incidente pentru punerea în practică a prevederilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 întrucât la Legea nr. 145/1997 se face trimitere, în mod expres, prin H.G. nr. 409/1998, elaborată în temeiul art. 99 alin. (2) din Legea organizării judecătorești.
Recursul în anulare este fondat.
Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două articole art. 99 și art. 141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.
Condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmând a se stabili prin hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de modificare a legii de organizare judecătorească.
H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998 (publicată în M. Of., nr. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1 că magistrații în activitate sau pensionari precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 publicată în M. Of., nr. 178 din 31 iulie 1997 și ale prezentei hotărâri.
Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate precum și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie de asigurări.
Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizi care au reședința în România; asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate.
Contribuția lunară este fixată la 7% de art. 52 din aceeași lege.
De la această regulă legea instituie două categorii de persoane care sunt exceptate.
O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră peroanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuției, și anume:
copiii și tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri de muncă;
persoane cu handicap care nu realizează venituri de muncă;
soț, soție, părinți, bunici fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;
persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale Decretul -lege nr. 118/1990 persecutați politic, Legea nr. 44/1994, veteranii de război, Legea nr. 42/1990, eroi martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.
Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.
O a doua categorie de exceptații este cuprinsă în art. 55 din lege care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri de muncă și anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995.
Este așadar limpede că ideea de scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor de venit.
H.G. nr. 409/1998, în realizarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/19992, explică în art. 3 condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale, contribuțiile personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție.
Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul de asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută de legea specială se realizează în condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune și H.G. nr. 409/1998 emisă în temeiul Legii nr. 92/1992. In alți termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata contribuției lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997.
Gratuitatea instituită de legea specială se traduce potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze. Actul normativ emis pentru stabilirea condițiilor de acordare a acestei gratuități nu prevede rambursarea plății contribuției lunare de asigurări sociale de sănătate.
Mai mult de atât, în Normele comune nr. 318/PB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 409/1998 soțul sau soția magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau că fac parte din categorii de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Este de reținut că prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999, privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conținut: magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
împrejurarea că precizarea expresă a necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuția lunară. In speță nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 409/1998 elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992) care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate.
Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.
Pentru considerentele arătate și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ. recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile criticate și pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca nefondată, precum și cererea de chemare în garanție formulată împotriva C.N.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6009/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6175/2004. Civil → |
|---|
