ICCJ. Decizia nr. 6172/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 26 iulie 2001 reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA pentru obligarea acesteia să-i restituie imobilul situat în comuna Lunca Corbului, județul Argeș, compus din teren în suprafață de 2599,40 mp amplasat în intravilanul localității și moara amplasată pe acest teren și anume o construcție din lemn dotată cu instalație de măcinat, 3 valțuri pentru făină, un valț pentru mălai și moară pentru uruială, depozit de cereale și clădiri anexe.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, iar din anul 1990 a făcut diferite demersuri pentru recuperare și nu a primit nici o soluție după cum nu a primit răspuns nici la notificarea făcută în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La 13 martie 2002 a intervenit în proces, printr-o cerere de intervenție în interes propriu, N.C., în calitate de moștenitoare a lui R.R., proprietarul imobilului alături de reclamantul A.R., fratele său.
La 19 septembrie 2001 pârâta a formulat o cerere reconvențională pentru obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse la imobilul moară și la restituirea utilajelor care au aparținut de drept acestui pârât.
La 13 martie 2002 pârâta a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S. și a Ministerului Finanțelor Publice pentru obligarea acestora la plata sumelor pretinse de reclamant, în situația admiterii acțiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 172 din 2 octombrie 2002, a admis acțiunea și cererea de intervenție formulată de intervenienta N.C. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului și intervenientei imobilul revendicat.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă în parte cererea reconvențională în sensul că au fost obligați reclamantul și intervenienta în solidar la plata sumei de 85.308.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă la moară conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
A fost respins capătul de cerere privind restituirea utilajelor.
A fost respinsă ca tardiv formulată cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia 1307/1948 moara proprietatea lui R.R. a fost naționalizată în baza Legii nr. 119/1948 și, ca urmare, imobilul revendicat se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 9 din aceeași lege, reclamantul și intervenienta, care au făcut dovada descendenței lor, sunt îndreptățiți să li se restituie imobilul în natură.
Pârâta are asupra imobilului doar un drept de administrare; în procesul de privatizare statul a devenit proprietarul acțiunii deoarece pârâta nu este privatizată în totalitate.
S-a mai constatat că de la momentul naționalizării și până în prezent au fost aduse mai multe modificări imobilului prin edificarea unei noi construcții, îmbunătățirea tehnologiilor prin îndepărtarea celor preluate și înlocuirea cu altele noi. Ca urmare, a fost admisă și cererea reconvențională fiind obligate reclamanta și intervenienta la plata sumelor de bani corespunzătoare îmbunătățirilor aduse pentru a nu se realiza o îmbogățire fără justă cauză.
Curtea de Apel Pitești prin decizia 23/A din 20 februarie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamant și de pârâtă.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată în apel.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că nu se poate primi critica formulată de reclamant în sensul că intervenienta nu ar fi dovedit că a acceptat în termen succesiunea. Legea nr. 10/2001 operează o repunere în termen prin însăși formularea cererii de restituire a bunului. S-au considerat neîntemeiate și criticile referitoare la plata despăgubirilor. S-a dovedit că acestea reprezintă contravaloarea lucrărilor necesare și utile pentru imobilul preluat și obligația de despăgubire revine persoanei îndreptățite întrucât cheltuielile respective profită acesteia.
S-a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată în fața instanței de apel, la 13 februarie 2003 de A.A., I.M., C.M. și A.I. în conformitate cu art. 50 alin. (2), la această cerere opunându-se reclamantul.
împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta, care a fost criticată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8. S-a arătat în fapt că instanța nu s-a referit la calitatea de proprietar de bună credință și nici la faptul că potrivit certificatului de proprietate asupra terenului pârâta este proprietară și asupra terenului și asupra construcției de pe acesta. S-a mai criticat soluția pentru că s-au considerat îndreptățiți la restituire persoane care nu au făcut dovada proprietății autorului lor.
S-a mai arătat că în 1959 fosta I.J.P.I.P.S. Argeș a preluat imobilul din administrarea locală a comunei, iar SC P. SA este continuatoarea fostei I.J.P.I.P.S. Argeș, transformată în societate comercială prin efectul Legii nr. 15/1990. S-a mai arătat că într-adevăr utilajele și instalațiile sunt imobile prin destinație.
Dar nu toate au fost preluate odată cu preluarea imobilului.
Recursul este nefondat.
în primul rând este de observat că deși recurenta își întemeiază criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8, în dezvoltarea acestora se referă la modul necorespunzător de interpretare a probelor administrate în cauză, critică care ar putea fi înscrisă în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., dispoziție care însă în prezent nu mai există, fiind abrogată încă din 2000, prin O.U.G. nr. 138.
Nu se poate reține nici critica, că soluția potrivit pct. 7 al art. 304 "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine pricinii", în realitate în hotărârea curții de apel sunt indicate și dezvoltate argumentele în sprijinul soluției pronunțate.
în sfârșit nu se indică ce act a primit o interpretare eronată din partea instanței pentru ca această critică să răspundă situației prevăzute de art. 304 pct. 8.
Soluția instanței se întemeiază pe corecta apreciere a probelor și aplicare a normelor Legii nr. 10/2001 la situația de fapt dedusă judecății atât cât privește calitatea părților, titlurile deținute de acestea asupra bunului revendicat și raporturile juridice create între ele.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6238/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6190/2004. Civil → |
|---|
