ICCJ. Decizia nr. 6234/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 19 octombrie 1993 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanții G.T., D.C., Z.R. și L.G. au chemat în judecată pe pârâții S.O., V.P., R.A. și Comisia de lichidare a C.A.P. Someșeni, formulând patru capete de cerere, prin care au solicitat instanței:
1) să oblige pe pârâta 4 să le recunoască dreptul de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri, instalații și teren aferent de 4000 mp;
2) să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic, apt pentru intabulare;
3) să dispună anularea parțială a înscrierii în C.F. nr. 2323 a imobilului în discuție cu privire la pârâții persoane fizice;
4) să oblige pe aceeași pârâți să le recunoască un drept de servitute de trecere.
Pârâții persoane fizice au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a licitației din 6 mai 1991 prin care reclamanții au cumpărat ferma, cu motivarea că din comisia de lichidare a C.A.P. Someșeni (vânzător) făcuse parte unul dintre cumpărători, reclamantul L.G.
în cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu, solicitând constatarea nulității licitației din luna iulie 1991 și reconstituirea dreptului lor de proprietate, mai multe persoane fizice: P.P., D.A., M.I., T.A., L.A., S.D.
Ulterior au mai formulat cereri de intervenție: B.C.(cerere accesorie în sprijinul reclamantului G.T.), C.A. și R.A.(în interes propriu), aceștia din urmă pretinzându-se foștii proprietari ai terenurilor pe care s-au intabulat pârâții, au solicitat în contradictoriu și cu Consiliul local Cluj contravaloarea, la prețul pieței, a terenului.
Intervenienții C. și R. (succesorii lui A., decedat) au mai solicitat ca cererea lor de intervenție să se judece și în contradictoriu cu RA T.U.C. Cluj, al cărei depou de tramvaie ocupă o parte din terenul ce le-a aparținut lor.
După efectuarea expertizelor tehnice, cauza a fost declinată la Tribunalul Cluj care prin sentința civilă nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a admis în parte acțiunea principală și în parte cererea reconvențională, ca și cererile de intervenție.
A constatat nulitatea absolută a licitației din 6 mai 1991 și a celei din iulie 1991. A dispus rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice, respingând restul pretențiilor.
Au fost dați în debit intervenienții P.D., T.A., a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție formulată de L.I. și S.D. ca și insuficient timbrată cea a intervenientului M.I.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.A. și R.A., decedat, continuată de succesorii acestuia.
Au fost admise în parte cererile de intervenție accesorie formulate de B.C. și D.A., în măsura admiterii acțiunii reclamantului G.T., fiind dați în debit cu taxele de timbru neachitate.
A reținut instanța de fond în motivare că:
- La 6 mai 1991 s-a încheiat la sediul C.A.P. Someșeni procesul-verbal nr. 476 cu ocazia vânzării la licitație a grajdului nr. 5, adjudecători fiind reclamanții. Procesul verbal a fost completat printr-un act adițional prin care s-a delimitat porțiunea din grajdul cumpărat ce revenea fiecăruia dintre cumpărători, fiind făcute de asemenea precizări privind terenul limitrof aferent grajdului adjudecat. întrucât dintr-un înscris emis de Prefectură a rezultat că reclamantul L.G. a făcut parte din Comisia de lichidare a CAP, instanța, făcând aplicarea art. 1308 C. civ., a constatat nulă licitația prin care reclamanții au cumpărat, admițându-se astfel cererea reconvențională a pârâților.
- Cu privire la licitația ulterioară, din 20 iulie 1991, prin care s-a vândut ferma zootehnică cu construcțiile și utilajele aferente, către pârâți, tribunalul a constatat că există de asemenea cauze de nulitate.
S-a invocat astfel încălcarea art. 500 și urm. C. proc. civ., privind procedura vânzării la licitație, constând în neefectuarea publicațiilor de vânzare și în micșorarea prețului.
Pentru aceste considerente a fost admisă acțiunea principală și cererile de intervenție ale lui C.A., fam. R., constatându-se nulitatea licitației din 20 iulie 1991, cu consecința radierii dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice.
Prin decizia civilă nr. 176 din 14 septembrie 2000, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile reclamanților, ale pârâților și ale intervenienților B. și D., a admis apelul intervenientului P.P., a modificat sentința sub aspectul dării în debit a acestuia cu taxa de timbru, anulând ca atare cererea de intervenție; au fost anulate ca netimbrate apelurile intervenienților R. și C., s-a constatat renunțarea la judecata apelului din partea succesorilor intervenienți D.A. și s-au menținut restul dispozițiilor instanței de fond.
împotriva acestei decizii au declarat recurs:
1.pârâții S.O., V.P. și R.A., prin avocat;
2. reclamanții G.T., D.C., Z.R. și L.G., precum și intervenienții B.C. și D.A.
Recursurile au fost declarate în termenul legal.
înainte de primul termen, la 21 martie 2001, recurenții-reclamanți au invocat însă excepția nulității recursului declarat de pârâți, calea de atac nefiind motivată.
Față de excepția invocată, succesorii în drepturi ai pârâtului S.O. sen., decedat la 18 februarie 2001, au solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului, susținând că în mod eronat comunicarea deciziei recurate s-a făcut în str. H. nr. 12, în loc de str. H. nr. 121, cum era corect. Cererea a fost formulată la data de 5 martie 2004.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură (...) care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Ca atare, examinând excepția invocată cu privire la recursul pârâților-reclamanți reconvenționali, înalta Curte constată următoarele:
Acțiunea se află pe rolul instanțelor din 19 octombrie 1993, în petitul cererii introductive adresa pârâtului S.O. sen., fiind str. H. nr. 12.
La 12 ianuarie 1994 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, adresa pârâtului în discuție fiind indicată aceeași, respectiv str. H. nr. 12.
Pe parcursul procesului, aceasta a fost adresa unde s-au întocmit actele de procedură.
La data pronunțării deciziei recurate se comunica separat părților litigante dispozitivul și considerentele.
S-a susținut de către recurenții-reclamanți că dispozitivul a fost comunicat lui S.O. la aceeași adresă, iar el a semnat personal. Din verificarea de scripte cu copia procesului-verbal de licitație din 20 iulie 1991 rezultă cu evidență că este vorba de două semnături complet diferite.
Coroborând acest fapt cu împrejurarea deasemeni dovedită, că domiciliul acelui pârât era la nr. 121, iar nu 12, apare plauzibilă susținerea moștenitorilor lui S.O. că nu s-a primit decizia pronunțată în apel, pentru a permite motivarea recursului declarat.
Văzând că la primul termen de judecată, 27 aprilie 2001, aceștia au formulat cerere de comunicare, iar motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel Cluj la 4 mai 2001, văzând și dispozițiile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., excepția ridicată va fi respinsă, recursul pârâților fiind considerat depus în termen.
Cu privire la motivele de recurs invocate:
1. Pârâții au susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 și 11 C. proc. civ., generic, invocând următoarele:
- Curtea de Apel Cluj a anulat cererea de intervenție formulată de P.P., dar cu toate acestea i-a dat eficiență, menținând soluția de anulare a procesului verbal de licitație din iulie 1991;
- instanțele nu s-au pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual active a intervenienților P.D., M. și T., excepție ridicată de pârâți. Ca atare, se consideră că greșit s-a anulat procesul verbal de licitație la cererea unor persoane care nu au titlu de proprietate.
2. Prin recursul lor, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ., reclamanții și intervenienții B. și D. au susținut în esență că:
- anulând procesul verbal de licitație din mai 1991 (prin admiterea cererii reconvenționale), instanțele au ignorat probele dosarului și dispozițiile legale din materia contractului de mandat, fiind indiscutabil că L.G., fiind interesat să cumpere active puse în vânzare, s-a abținut să facă parte din comisia de licitație din mai 1991;
- instanțele nu s-au pronunțat asupra împrejurării că în fapt au existat două comisii de licitație: prima, din care nu a făcut parte L.G., și a doua, constituită din iunie 1991, pe care acesta a condus-o în calitate de președinte;
- greșit a fost respinsă proba solicitată de reclamanți, privind atașarea dosarului ce a stat la baza intabulării pârâților în cartea funciară, cu suprafețe, de teren ce nu formaseră obiect al vânzării-cumpărării;
- nemotivarea respingerii cererii de intervenție formulată de B. și D., foștii proprietari ai terenului ce fusese cooperativizat și care a fost intabulat de pârâți.
Acești intervenienți și-au justificat interesul prin împrejurarea că au vândut deja reclamantului G.T. terenul aferent fermei cumpărare de acesta, astfel încât instanța ar trebui să pronunțe a hotărâre în acest sens, care să permită intabularea acestui reclamant.
S-au mai depus: copiile certificate ale unor înscrisuri deja existente la dosar, copiile unei sentințe penale din anul 2003, ale adeverințelor emise conform Legii nr. 18/1991 unor intervenienți, foști proprietari ai terenurilor C.A.P. Someșeni, s-a procedat la confruntare cu originalul a copiei procesului-verbal de licitație din mai 1991.
Prin întâmpinare, Regia de transport urban a cerut respingerea pretențiilor intervenienților cu privire la terenul expropriat de la C.A.P. Someșeni în anul 1986, pe care s-a construit depoul de tramvaie.
Recursurile sunt fondate.
1. Cu privire la recursul pârâților. într-adevăr, astfel cum se susține și rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, anularea licitației din iulie 1991 nu a fost solicitată de reclamanți, ci numai de intervenienții în interes propriu P.P., D.A., M.I., T.A., L.A. și S.D.(dosar judecătorie). Or, aceste cereri au fost anulate ca netimbrate, astfel încât, nemaifiind investite cu soluționarea lor, instanțele nu le mai putea da eficiență.
Ca atare, este incidentă în cauză dispoziția art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
2. Cu privire la recursul reclamanților și al intervenienților accesorie B.C. și D.A.
Motivele reținute de ambele instanțe pentru anularea licitației din mai 1991 sunt contradictorii, ele rezultând din interpretarea greșită a actelor dosarului. Astfel cum cu temei se susține în recursul reclamanților, în speță nu se putea reține incidența art. 1308 pct. 2 C. civ. pentru a sancționa cu nulitatea, pe motiv de incapacitate a adjudecătorului L.G., licitația din luna mai 1991.
Potrivit art. 1306 C. civ., pot cumpăra și vinde toți cei cărora nu le este oprit de lege.
Excepțiile de la regula capacității sunt de strictă interpretare și trebuie să fie temeinic dovedite. în speță, rezultă fără dubii că L.G. încă din 2 martie 1991 și-a manifestat dorința de abținere de a fi desemnat să facă parte din comisia de vânzare a fermei nr. 5, întrucât dorea să participe în calitate de cumpărător la acea licitație. El nici nu a făcut parte din comisie, astfel cum rezultă din copia legalizată și confruntată cu originalul a procesului-verbal din 6 mai 1991. Pe de altă parte, din clauzele contractului adițional se poate prezuma că au fost încheiate, cel puțin cu privire la construcție, patru contracte, având stabilit un obiect și un preț determinat. Ca atare, greșit s-a anulat această licitație, motiv pentru care Curtea va modifica hotărârile, în sensul admiterii primului capăt de cerere, obligând Comisia de lichidare a C.A.P. Someșeni să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite la 6 mai 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru că s-a constatat nefondată cererea reconvențională, aceasta va fi respinsă.
întrucât, potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în cazul în care casează hotărârea atacată în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, iar în speță, cu privire la capetele de cerere 2, 3 și 4 ale reclamanților, precum și la cererile de intervenție ale recurenților, situația de fapt nu apare pe deplin stabilită, se impune casarea cu trimitere la aceeași instanță de apel.
Cu ocazia rejudecării, în virtutea rolului său devolutiv, instanța de apel va administra probe pertinente și concludente pentru a soluționa cererea reclamanților vizând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act apt de intabulare (în condițiile opunerii pârâtei de rangul 4 și față de admiterea prin prezentul recurs a primului capăt de cerere), pentru a clarifica apoi consecințele asupra înscrierii pârâților în cartea funciară cu toată suprafața de teren a fostului C.A.P. Someșeni și pentru soluționarea capătului de cerere privind recunoașterea unui servituți de trecere, capete de cerere de care în ciclul procesual anterior nu s-a preocupat.
Se va soluționa cu aceeași ocazie, în raport cu probele ce se vor administra de cei interesați, cererea de intervenție accesorie formulată de recurenții B.C. și D.A.
Pentru considerentele ce preced, recursurilor formulate au fost admise, au fost modificate în parte hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, a fost admis primul capăt de cerere în contradictoriu cu Comisia de lichidare a C.A.P. Someșeni, a fost respinsă cererea reconvențională a pârâților, a fost respinsă dispoziția privind anularea licitației din iulie 1991, casându-se decizia recurată cu trimitere spre rejudecare, în limitele anterior expuse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6209/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6235/2004. Civil → |
|---|
