ICCJ. Decizia nr. 6176/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6176
Dosar nr. 5526/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 7 martie 2002 reclamantul D.H.V. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA pentru retrocedarea în natură a suprafeţei de teren de 9,85 ari situată în comuna Matca judeţul Galaţi mărginită la nord de D.V., la est şi sud de drum sătesc şi la vest de drum judeţean.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a cumpărat terenul în 1941 cu contract 482 din 4 aprilie 1941 de la C.N.B., Ş.L. şi F.M. Prin Decizia 324 din 4 februarie 1949 a fost expropriat. Reclamantul a mai arătat că pârâta a obţinut pe cale judecătorească modificarea titlului său de proprietate în sensul că i-a fost anulată această suprafaţă de teren (sentinţa civilă 1056/1999 a Judecătoriei Tecuci). A solicitat restituirea terenului în discuţie pentru că Legea nr. 10/2001 îi permite acest lucru, invocând art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Printr-o completare ulterioară de acţiune reclamantul a solicitat restituirea în natură şi a construcţiei aflate pe acest teren.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă 604 din 20 decembrie 2002 a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci, sentinţă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus anularea titlului de proprietate al reclamantului pentru 9,85 ari situaţi în tarlaua 76, parcela 6. S-a reţinut că în cauză nu se aplică art. 48 din Legea nr. 10/2001, deoarece acţiunea nu priveşte bunuri preluate în mod abuziv de către stat şi, ca urmare, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte s-a reţinut, potrivit art. 8 din aceeaşi lege, că terenul al cărui regim juridic a fost reglementat de Legea 18/1991 şi Legea 1/2000, nu face obiectul Legii 10/2001.
În sfârşit cât priveşte construcţia de pe teren s-a constatat că reclamantul nu a dovedit pretinsul drept de proprietate asupra acesteia, dovadă care nu a fost făcută nici cu ocazia notificării, nici în faţa instanţei, reclamantul recunoscând în concluziile scrise că nu a existat nici o autorizaţie de construcţie pentru imobilul pretins.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 83 din 27 mai 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant. Reclamantul a criticat soluţia pentru greşita interpretare a probelor. Acţiunea i s-a respins, deşi terenul pretins este menţionat în titlul de proprietate nr. 17368–69 din 20 februarie 1998 şi, mai înainte, în actul de vânzare-cumpărare din 4 aprilie 1941.
Instanţa de apel şi-a fondat soluţia pe constatarea că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului conform dispoziţiilor Legii fondului funciar, fiind emis titlul 17368–69/1998, titlu modificat prin sentinţa civilă 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci. Ca urmare s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001. Împrejurarea că în urma cercetărilor penale au fost declarate false acte care au stat la baza anulării titlului său de proprietate prin sentinţa 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci îi deschide reclamantului calea unei revizuiri în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. împotriva acelei hotărâri. Hotărârea este însă în vigoare şi îşi produce efectele.
Împotriva soluţiei curţii de Apel reclamantul a declarat recurs invocând greşita aplicare a legii. Deşi s-a respins ca nefondată acţiunea în realitate s-a motivat pe inadmisibilitate şi autoritate de lucru judecat. S-a mai criticat aspectul că instanţa a schimbat natura juridică a actului şi a trimis la Legea 18/1991 şi 1/2000 deşi acţiunea a fost interpretată pe Legea nr. 10/2001 al cărei art. 48 permite recurgerea la Legea nr. 10/2001. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304, art. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 4 ha 1367 mp în comuna Matca, judeţul Galaţi, de către Comisia judeţeană Galaţi pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Această comisie a emis titlul nr. 17368–69 din 20 februarie 1998.
Această reconstituire s-a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991, a fondului funciar.
Titlul astfel obţinut a fost atacat în justiţie de către pârâta din prezenta cauză şi, urmare sentinţei civile 1056 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia 1358 din 29 octombrie 1999 a Tribunalului Galaţi, a fost anulat în parte pentru suprafaţa de 9,85 ari.
Reclamantul şi-a întemeiat prezenta acţiune pe dispoziţiile Legii 10/2001 art. 48 revendicând în natură suprafaţa de teren pierdută în condiţiile mai sus arătate.
Legea 10/2001 se aplică potrivit art. 1, imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite. În art. 2 al legii se detaliază sintagma „imobile preluate în mod abuziv". Imobilul pretins prin acţiune nu se încadrează în nici unul din criteriile stabilite prin textele mai sus amintite.
Mai mult decât atât, în art. 8 al legii se prevede în mod expres că legea nu se aplică „terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi Legea 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Art. 48 din Legea nr. 10/2001 circumscris şi el, evident, la domeniul de aplicare al legii, acordă posibilitatea solicitării de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condiţiile legii, persoanelor îndreptăţite şi celor vătămate într-un drept al lor, cărora până la intrarea în vigoare a legii, li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice.
Cauza dedusă prezentei judecăţi se încadrează în următoarele repere de fapt şi de drept.
1. Anterior apariţiei Legii nr. 10/2001 reclamantului din prezenta acţiune nu i s-a respins nici o acţiune din cele arătate de art. 48. Sentinţa civilă 1056/1999 a Judecătoriei Tecuci, invocată, nu a avut ca obiect o asemenea revendicare iniţiată de reclamant, ci a privit un titlu de proprietate al reclamantului, obţinut de acesta în urma revendicării întemeiate pe Legea 18/1991.
Sub acest aspect nu sunt întrunite premizele impuse de art. 48 pentru aplicarea acestuia.
2. Art. 48 se aplică în condiţiile Legii 10/2001 or, această lege, conform art. 8 mai sus citat, nu se aplică în cazul în care obiectul revendicării îl constituie bunuri aflate sub regimul legilor fondului funciar, cum este cazul în speţă.
3. Revendicarea a fost iniţiată de reclamant în mod corect în temeiul Legii 18/1991 şi s-a materializat într-un titlu. Discuţiile ulterioare, contestările, opoziţiile, făcute de alte persoane la acest titlu urmează regulile obişnuite în materie. Acţiunea în anularea titlului a fost admisă în parte pentru o porţiune din terenul deţinut. Soluţia este valabilă şi se bucură de efectele lucrului judecat, traduse prin opozabilitatea şi respectul faţă de cele constatate definitiv şi irevocabil din partea participanţilor la proces.
Ca urmare, instanţa nu a încălcat nici o regulă procedurală în judecarea cauzei când a respins acţiunea ca nefondată deşi s-a referit la efectele sentinţei sus-amintite.
Cât priveşte inadmisibilitatea acţiunii, această excepţie nu s-a reţinut de către instanţă nici expres nici implicit, cum interpretează recurentul, atunci când, analizând datele speţei, a constatat că obiectului cererii nu îi sunt aplicabile reglementările Legii nr. 10/2001.
În mod corect s-a constatat că orice descoperire ulterioară, declararea drept false a unor acte care au stat la baza emiterii sentinţei 1056/1999, poate conduce la anularea acelei soluţii numai pe căile de atac extraordinare în limitele şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Or, petentul nu a înţeles să urmeze căile legale de atac ale unei hotărâri judecătoreşti şi, ca urmare, efectele acesteia sunt în fiinţă.
Pentru considerentele arătate se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.H.V. împotriva deciziei nr. 83 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 617/2004. Civil. Granituire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6138/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
