ICCJ. Decizia nr. 6177/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6177
Dosar nr. 6390/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 februarie 2003 reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Mihăileşti şi Primăria comunei Largu solicitând ca acestea să fie obligate a-i restitui moara şi terenul pe care se află aceasta, precum şi mijloacele mobile aferente (butoaie pentru combustibil, banc de lucru şi sculele necesare întreţinerii morii) preluate în mod abuziv de Statul Român în anula 1948.
În susţinerea cererii reclamantul a arătat, că bunurile ce formează obiectul acţiunii în revendicare au fost preluate de Statul Român în anul 1948 de la tatăl său B.D. decedat.
Sesizată, Judecătoria Buzău a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău, prin sentinţa civilă nr. 1180 din 10 martie 2003, reţinând că în speţă sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Soluţionând cauza în fond, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantului prin sentinţa nr. 217 din 18 aprilie 2003 cu motivarea că moara a fost restituită în natură în urmă cu un an, nepoţilor reclamantului, situaţie confirmată de însăşi reclamant.
Apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 170 din 25 august 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, care, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 6 şi 9 C. proc. civ., susţinând că: instanţa de apel a menţinut soluţia Tribunalului Buzău, care a judecat cauza pe fond considerându-se competent şi a constatat că moara a fost restituită nepoţilor săi în temeiul Legii 10/2001, deşi prin acţiunea introductivă acesta precizase aspectele de neconstituţionalitate a menţionatei legi; instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind neconstituţionalitatea Legii 10/2001; instanţa a confirmat soluţia Tribunalului Buzău care a refuzat să constate nulitatea absolută a restituirii morii nepoţilor reclamantului.
Motivele de recurs invocate, sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute.
Aşa după cum în mod corect a reţinut instanţa în Decizia criticată şi rezultă din actele dosarului, pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu (moară, teren) şi a mijloacelor mobile aferente, au formulat notificare în temeiul dispoziţiilor Legii 10/2001 nepoţii reclamantului, iar cererea acestora a fost admisă, situaţie confirmată de recurentul-reclamant. Acesta din urmă nu a formulat notificare şi nici nu a contestat măsura de restituire î n natură dispusă de primar, aşa încât pârâtele chemate în judecată nefiind titularele dreptului de proprietate nu au calitate procesuală pasivă.
Nefiind contestată notificarea formulată de nepoţii reclamantului în temeiul Legii 10/2001 şi nici măsura dispusă de primar în rezolvarea notificării, evident că tribunalul este competent să soluţioneze cauza pe fond în primă instanţă.
La dosar nu există nici o cerere din partea recurentului-reclamant prin care acesta să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii 10/2001.
Dar chiar dacă ar fi existat o asemenea cerere, rezolvarea acesteia era de competenţa Curţii Constituţionale şi nu de competenţa tribunalului sau curţii de apel, care ar fi putut doar, să suspende judecata şi să înainteze dosarul Curţii Constituţionale pentru a hotărî asupra excepţiei.
Deşi invocă şi motivul de casare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul nu arată în motivarea recursului care au fost prevederile legale încălcate de instanţa de apel prin respingerea apelului şi nici în ce constă aplicarea greşită a legii, în raport cu textele prevăzute în considerentele deciziei şi care au fundamentat soluţia pronunţată de instanţa de apel.
În raport de cele menţionate, curtea de apel a pronunţat o decizie legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.T. împotriva deciziei nr. 170 din 25 august 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 617/2004. Civil. Granituire. Recurs → |
|---|
