ICCJ. Decizia nr. 6251/2004. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6251
Dosar nr. 7426/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 209 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii L.C., L.S. şi T.M. împotriva sentinţei civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Botoşani, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 5558 din 30 iulie 2002, întocmit de notarul R.A., obligând, totodată, pe pârâţii M.C. şi M.N. să plătească reclamanţilor suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 5567 din 24 octombrie 2003, Judecătoria Botoşani a respins acţiunea pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, introdusă de reclamanţii L.C., L.S. şi T.M. împotriva pârâţilor M.C. şi M.N.
Judecătoria a constatat că reclamanţii nu au calitate procesuală activă să invoce nerespectarea dreptului de uzufruct şi că nu s-a dovedit neseriozitatea preţului.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, susţinând că ar fi fost în eroare în momentul în care s-a încheiat contractul, deoarece ei au dorit încheierea unui contract de întreţinere. Au mai arătat că pârâţii nu şi-au respectat obligaţia de întreţinere şi nu au achitat în întregime preţul.
Analizând apelul declarat, Curtea de Apel Suceava a constatat că reclamanţii au vândut pârâţilor la 30 iulie 2002 o casă, un garaj şi suprafaţa de 4.295 mp teren, situat în comuna Copalău, judeţul Botoşani, cu drept de uzufruct pentru I.V. Preţul stabilit a fost de 14.000.000 lei din care s-a plătit la data încheierii contractului numai 7.000.000 lei.
Mai reţine Curtea de Apel că pârâţii au recunoscut la interogatoriu că nu au plătit reclamanţilor restul de preţ. Cum pârâţii M. nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a preţului, conform art. 1020 C. civ., sancţiunea este aceea a rezoluţiunii contractului, astfel încât s-a admis apelul declarat şi s-a schimbat sentinţa, în sensul că acţiunea reclamantului a fost admisă iar contractul de vânzare-cumpărare autentic din 30 iulie 2002, încheiat de notarul R.A. a fost rezoluţionat.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii M.C. şi M.N.
Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pârâţii au susţinut că hotărârea este nelegală deoarece nu a respectat prevederile contractului de vânzare-cumpărare, prevederi care reflectă voinţa reală a părţilor.
Se arată, astfel, că pârâţii au respectat cu stricteţe dreptul de uzufruct viager constituit în favoarea bunicii lor, contribuind, în plus la întreţinerea acesteia, chiar dacă în contract nu exista o asemenea obligaţie. Reclamanţii nu aveau calitate procesuală pentru promovarea unei asemenea acţiuni, acest drept aparţinând titularului dreptului de uzufruct.
Se mai arată că în contractul de vânzare-cumpărare a fost stipulat preţul de 6 milioane de lei, rezultat în urma negocierilor. Preţul este serios deoarece reflectă adevărata valoare a bunurilor, casa fiind veche iar terenul de calitate inferioară. Se mai aduce ca argument în susţinerea seriozităţii preţului şi faptul că vânzătorii, cu puţin timp în urmă, dobândiseră bunul la preţul de 5.300.000 lei.
Faţă de dezvoltarea motivelor, Înalta Curte va privi recursul declarat prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi va constata că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, pentru următoarele motive:
Cererea de chemare în judecată stabileşte cadrul procesual în limitele căruia se va desfăşura judecata, atât din punctul de vedere al părţilor cât şi din punctul de vedere al obiectului cererii. Stabilirea cadrului procesual este specific procedurii parcurse la instanţa de fond deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 26 martie 2003, reclamanţii L.C., L.S. şi T.M. au solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu M.C. şi M.N.
Rezilierea era motivată de faptul că pârâţii nu au respectat dreptul de uzufruct viager al bătrânei I.V., căreia nu i-au acordat întreţinere, şi de faptul că preţul stabilit în contract, 6 milioane lei, este un preţ neserios.
Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanţii nu au modificat obiectul acţiunii. În cuprinsul cererii de apel, reclamanţii au arătat că au apelat la serviciile unui consilier care nu a calificat corect din punct de vedere juridic cererile lor dar, aşa cum s-a arătat, obiectul ori cauza unei cereri de chemare în judecată nu pot fi schimbate în apel.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 209 din 9 februarie 2004, în urma admiterii apelului, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, stabilind că pârâţii se fac culpabili de neîndeplinirea unei obligaţii contractuale şi anume, plata preţului.
Ori, dispunând rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea unor obligaţii contractuale ce nu au făcut obiect de sesizare a instanţei de fond şi schimbând cauza pricinii în apel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., pronunţând o hotărâre nelegală.
Sentinţa pronunţată de Judecătoria Botoşani a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale, cauza fiind soluţionată în limitele sesizării instanţei iar criticile formulate de reclamanţi prin cererea de apel se întemeiază pe alte împrejurări de fapt decât cele invocate prin cererea de chemare în judectă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va privi ca fondat recursul declarat de pârâţi şi va modifica Decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii M.C. şi M.N. împotriva deciziei civile nr. 209 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii L.C., L.S. şi T.M. împotriva sentinţei civile nr. 5567 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6243/2004. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6254/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
