ICCJ. Decizia nr. 6254/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6254
Dosar nr. 7865/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 363 din 22 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 3 iunie 2003 a Tribunalului Gorj.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul B.G. a solicitat să fie despăgubit pentru suprafaţa de 1000 mp teren, ocupat de staţia meteo Tg. Logreşti.
Arată reclamantul, că terenul a fost moştenit de la socrul său, S.I.N. şi că a notificat unitatea deţinătoare care a răspuns că nu este de acord cu achitarea despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 3 iunie 2003, Tribunalul Gorj a respins ca nefondată acţiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece terenul solicitat nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001 şi nu pot fi acordate despăgubiri pentru că terenul a fost inclus în proprietatea Statului Român, fiind declarat teren de interes naţional, în baza HG nr. 980/1998.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul.
Curtea de Apel a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că din actele aflate la dosar rezultă faptul că singura moştenitoare a autorului S.N. este fiica acestuia, B.M., soţia reclamantului B.G.
În condiţiile în care calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului pretins, s-a constatat că reclamantul nu avea calitate procesuală activă. Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Craiova a reţinut că hotărârea tribunalului este legală numai în privinţa soluţiei de respingere a acţiunii, iar nu şi în privinţa soluţionării fondului cauzei.
Împotriva deciziei, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Fără a se indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate vizează atât calitatea procesuală a reclamantului cât şi fondul cauzei.
Astfel, în ceea ce priveşte calitatea procesuală, reclamantul arată că este mandatar al soţiei sale, unica moştenitoare a proprietarului iniţial al imobilului.
Faţă de dezvoltarea acestui motiv, Înalta Curte îl va analiza în lumina art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi îl va privi ca nefondat.
În prezenta cauză, toate actele care vizează declanşarea şi derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 au fost îndeplinite, în nume personal de reclamantul B.G.
Conform art. 67 C. proc. civ., părţile pot să-şi exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Pentru a fi parte în proces, persoana trebuie să justifice calitatea procesuală, ceea ce presupune că persoana respectivă este titular de drepturi sau obligaţii.
Or, titularul dreptului ce îşi are izvorul în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este soţia reclamantului deoarece, potrivit art. 3 şi art. 4 din actul normativ în discuţie, beneficiază de măsuri reparatorii doar proprietarii persoanele fizice şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.
Este adevărat că reclamantul a fost împuternicit de soţia sa, prin procură autentificată de notar, să o reprezinte înaintea autorităţilor judiciare şi publice, dar acest lucru nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte determinarea calităţii procesuale active în prezenta cauză, pentru că cererile nu au fost formulate în numele mandantei.
În condiţiile în care codul de procedură civilă face distincţie între noţiunea de parte şi noţiunea de reprezentant, cererea de chemare în judecată făcută de mandatar în nume propriu, apare ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin urmare, Decizia Curţii de Apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, art. 41 şi art. 67 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că analiza altor motive de recurs nu se mai impune şi, făcând aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei civile nr. 363 din 22 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6251/2004. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6255/2004. Civil → |
|---|
