ICCJ. Decizia nr. 6286/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6286
Dosar nr. 1416/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 140/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V – a civilă şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.M.N., P.P.L. şi P.F. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Finanţelor Publice, C.Ş., C.M. şi G.R. şi G.F., pârâţii fiind obligaţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 6722 mp situat în sector 3, respectiv parcelele nr. 1, 2 şi 3 delimitate prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Instanţa a reţinut că N.P., autorul reclamanţilor a dobândit terenul în litigiu, în suprafaţă de 3 pogoane şi jumătate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29201/1938. Ulterior terenul a fost trecut în folosinţa Ministerului Învăţământului Public în baza Decretului 114 din 15 martie 1948.
P.N. a decedat la 9 ianuarie 1957, moştenitorii săi fiind P.M., fiu şi P.E., soţie supravieţuitoare.
La 23 august 1998 a decedat P.M. şi la 8 februarie 1988 a decedat P.E., moştenitorii lor fiind reclamanţii din acţiunea de faţă.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul este afectat de utilităţi publice (o şcoală şi o grădiniţă), suprafaţa de 6722 mp fiind liberă (delimitată în 3 parcele).
În baza art. 480 C. civ. instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase terenul liber în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii arătând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a suprafeţei de 17500 mp, deşi a fost o expropriere pentru utilitate publică nu s-a realizat cu plata unei juste despăgubiri.
Pârâţii C. şi G. folosesc terenul liber pe care au edificat construcţii fără a avea un titlu valabil.
A mai declarat apel şi Ministerul Finanţelor Publice invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 în litigiile privitoare la dreptul de proprietate în instanţă trebuie să stea titularul acestui drept, respectiv Ministerul Educaţiei şi Cercetării. A mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii în baza art. 3 din Legea nr. 84/1995 deoarece terenul în litigiu face parte din domeniul public.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia civilă nr. 59 A din 7 februarie 2002 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Ministerul Finanţelor Publice, a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa apelată obligându-i pe pârâţii G.R. şi F. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor suprafaţa de teren de 1854 mp şi a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată întrucât terenul în litigiu nu face parte din domeniul public.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că pârâţii G.R. şi F. au construit un imobil pe terenul în suprafaţă de 1854 mp. Pentru terenul deţinut aceştia nu au prezentat nici un titlu de proprietate.
Referitor la terenul deţinut de pârâţii C.M. şi Ş. s-a constatat că la dosarul de fond se află sentinţa civilă nr. 6717 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a constatat că aceştia au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra terenului în suprafaţă de 1535 mp şi prin accesiune asupra construcţiei edificate pe teren.
Soluţia instanţei de apel a fost recurată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., reiterându-se din nou excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei se învederează că terenul a trecut cu titlu legal în proprietatea statului.
Au mai formulat recurs şi reclamanţii P.M.N., P.P.L. şi P.F. În motivarea recursului s-a învederat că instanţa de apel, în mod greşit a considerat că terenul în litigiu a fost preluat cu titlu în proprietatea statului şi tot în mod greşit s-a apreciat că pârâţii C.Ş. şi M. au prezentat un titlu valabil asupra terenului deţinut.
Împotriva deciziei au mai declarat recurs şi pârâţii G.R. şi F. solicitând casarea acesteia conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ., dânşii nefiind citaţi legal pentru nici un termen de judecată.
Recursurile sunt fondate şi vor fi admise pentru motivele ce succed.
Examinând actele de procedură efectuate de instanţa de apel Curtea constată că recurenţii-pârâţi G.R. şi F. au fost citaţi pentru termenul din 25 octombrie 2001 în str. B., sectorul 3, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituite cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă". Pentru termenele următoare, 13 decembrie 2001 şi 7 februarie 2002 instanţa de apel a dispus citarea acestora prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ.
Procedura citării prin publicitate are un caracter cu totul excepţional, ce se foloseşte doar în împrejurarea în care reclamantul dovedeşte că a făcut demersuri semnificative pentru a afla domiciliul pârâtului. În cazul de faţă domiciliul recurenţilor-pârâţi se cunoştea, aceştia locuiesc, aşa cum arată şi în motivele de recurs, de 10 ani în imobilul edificat pe terenul în litigiu.
În consecinţă, Decizia pronunţată în apel a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, recursurile vor fi admise, Decizia nr. 59 A din 7 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, se va casa şi se va trimite dosarul aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Instanţa de trimitere va cita pe recurenţii-pârâţi G.R. şi F. la adresa indicată în motivele de recurs, lângă Şcoala generală nr. 47.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii P.F., P.M.N., P.P.L. şi pârâţii G.F., G.R. şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 59 A din7 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6250/2004. Civil → |
|---|
