ICCJ. Decizia nr. 6472/2004. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 6472

Dosar nr. 1297/2004

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004

Asupra recursului în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 23 februarie 2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat, potrivit prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la momentul când hotărârea judecătorească atacată a devenit irevocabilă, conform cu art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003, recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 391 din 20 martie 2003 a Tribunalului Vaslui şi a deciziei civile nr. 790 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi. S-a susţinut că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a litigiului pe fond.

A fost ataşat dosarul cauzei, din examinarea căruia rezultă că la data de 21 noiembrie 2002, un număr de 34 de persoane, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Vaslui, au chemat în judecată pârâţii Tribunalul Vaslui şi Ministerul Justiţiei solicitând să se dispună obligarea acestora la plata sumelor reprezentând diferenţe între indemnizaţia cuvenită potrivit prevederilor legale în vigoare în această materie şi cea efectiv încasată pentru perioada 1 mai–31 octombrie 2000, cu dobânzile legale.

În motivarea acţiunii s-a arătat că la calcularea salariilor a fost folosită o valoare de referinţă intersectorială mai mică decât cea legală, care era de 1.140.000 lei, prevăzută prin art. 1 din OUG nr. 134/1999, coroborată cu dispoziţiile Legii nr. 76/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 391 din 20 martie 2003 Tribunalul Vaslui a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.

Instanţa a reţinut în esenţă că potrivit prevederilor OUG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999 salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti se face pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcţiile de demnitate publică alese şi numite iar potrivit Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, începând cu luna mai 2000 valoarea de referinţă sectorială, aplicabilă pentru calculul salariului magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate este de 1.140.800 lei faţă de 685.872 lei cât fusese anterior. Această din urmă valoare a fost însă luată în calcul în mod greşit de către pârâţi, ceea ce atestă caracterul întemeiat al acţiunii.

Sentinţa instanţei de fond a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 790 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin recursul în anulare se susţine că aceste hotărâri sunt greşite întrucât instanţele nu au avut în vedere dispoziţiile art. II teza 1 din OG nr. 83/2000, potrivit cărora acest act normativ „se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Curţii Supreme de Justiţie şi Curţii de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare". Or, cum suplimentarea bugetelor a avut loc în luna octombrie 2000, OG nr. 83/2000 a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, astfel încât, pentru perioada anterioară, Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite şi Tribunalul Vaslui, ca ordonator secundar, s-au aflat în imposibilitatea de a efectua plata diferenţei de indemnizaţie solicitată de reclamanţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul în anulare nu este fondat, nefiind întrunită nici una dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de art. 330 alin. (2) C. proc. civ.: „încălcarea esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori vădită netemenicie".

Sub un prim aspect este de reţinut că, în materia ce face obiectul litigiului, actul normativ aplicabil este Legea nr. 76/2000, intrată în vigoare la data de 5 mai 2000.

Potrivit art. 12 alin. (4) din acest act normativ, începând cu luna în care legea se publică în „Monitorul Oficial" al României, valoarea de referinţă universală utilizată pentru determinarea valorii de referinţă sectorială şi respectiv a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică se stabileşte la 1.140.000 lei.

Pe de altă parte, art. 1 din OUG nr. 134/1999 stabileşte că începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din această categorie, cu modificările şi completările ulterioare, este egală cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică.

Rezultă aşadar că instanţele au avut în vedere, la rezolvarea litigiului, actele normative aplicabile materiei în momentul respectiv, pe care le-au interpretat corect, astfel că susţinerile din recursul în anulare nu au nici un temei.

Sub un al doilea aspect, invocarea ca „argument" pentru neaplicarea legii a nesuplimentării bugetului de stat pe anul 2000 este principial greşită. Ministerul Justiţiei nu a urmat prevederile art. 12 din Legea nr. 76/2000 în vederea asigurării sumelor necesare pentru plata salariilor şi foloseşte în cauză, ca apărare, propria sa lipsă de diligenţă.

În consecinţă, cum hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, recursul în anulare urmează a fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 3303 alin. (1) combinat cu art. 312 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 790 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6472/2004. Civil