ICCJ. Decizia nr. 6477/2004. Civil. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6477
Dosar nr. 1980/2004
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureş, contestatorul P.N., persoană cu dublă cetăţenie (română şi germană) a chemat în judecată pârâta Primăria Comunei Răstoliţa judeţul Mureş, reprezentată prin Primar, solicitând să se dispună anularea dispoziţiei nr. 34 din 21 septembrie 2001 prin care i s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul, casă de lemn cu anexe şi teren, trecut în proprietatea statului român prin Decizia nr. 505 din 19 noiembrie 1985 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Judeţean Mureş, ca efect al aplicării Decretului nr. 223/1974. Cum casa a fost demolată, contestatorul a solicitat ca terenul în suprafaţă de 1217 mp, înscris în C.F. 203 Răstoliţa sub A+1 cu nr. top 126/1/7, situat în comuna Răstoliţa nr. 106, să-i fie restituit în natură.
În subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000.000 lei cu titlu de daune, reactualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi arătând că în anul 1985 contestatorul a primit despăgubiri de 14.421 lei; totodată a chemat în garanţie Prefectura Judeţului Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Mureş pentru ca aceştia să suporte eventualele despăgubiri acordate reclamantului.
La data de 4 aprilie 2002 reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la 83.500.000 lei despăgubiri, din care 51.000.000 lei pentru cei 730 mp teren ocupaţi cu o construcţie nouă, edificată la terţi şi 32.500.000 lei preţul casei vechi demolate, precum şi restituirea în natură a 470 mp teren liber.
Soluţionând cauza în fond, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 292 din 24 mai 2002, a admis în parte contestaţia şi a modificat parţial dispoziţia în sensul stabilirii unor măsuri reparatorii prin echivalent, exprimate în despăgubiri de 55.816.696 lei; au fost menţinute celelalte prevederi ale actului atacat şi s-a respins restul pretenţiilor formulate prin contestaţie, precum şi cererea de chemare în garanţie.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că:
- reclamantul P.N. este unicul moştenitor al defunctului său tată P.T., proprietarul tabular al terenului de 1200 mp, pe care era edificată o casă din lemn cu trei camere şi dependinţe;
- bunul a trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 223/1974, reclamantul primind despăgubiri în cuantum de 14.421 lei;
- după preluarea de către stat, construcţiile aflate în stare foarte avansată de degradare, au fost demolate iar terenul, după 1990, transmis în proprietatea privată a familiei Ş.I., care şi l-a intabulat în C.F. Pe 730 mp se află casa şi anexele gospodăreşti ale familiei Ş.I. restul de 470 mp constituie grădina de legume a acesteia.
Aşa fiind, cum terenul nu poate fi restituit contestatorului în natură, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 55.816.696 lei, conform concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri reclamantul, care a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi pârâta Primăria comunei Răstoliţa, susţinând că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 16 din 27 februarie 2003 a respins apelurile ca nefondate, cu o motivare similară celei a instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că ea încalcă mai multe texte din Legea nr. 10/2001 precum şi dispoziţiile constituţionale şi din Codul civil privind apărarea proprietăţii. Recurentul şi-a reiterat pretenţiile de a i se atribui în natură cei 470 mp teren liber sau contravaloarea lui de 32.900.000 lei şi de a i se plăti 51.000.000 lei contravaloarea restului de 730 mp precum şi 32.500.000 lei preţul construcţiilor demolate.
Pârâta şi chemaţii în garanţie au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Ambele instanţe au stabilit în mod corect, pe bază de probatorii, situaţia de fapt şi juridică a cauzei, concluzionând că recurentul contestator are dreptul la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, cuantumul acestora fiind stabilit printr-o expertiză tehnică ale cărei concluzii nu au fost contestate.
Restituirea în natură şi „partajul" solicitat de contestator cu familia Ş. nu pot fi juridiceşte dispuse întrucât acestor terţi li s-a constituit, după 1990, în condiţii legale şi prin acte juridice care nu au fost niciodată atacate, dreptul de proprietate asupra terenului şi el a fost intabulat iar pe 730 mp ei au ridicat construcţii.
În fine, demolarea vechilor construcţii din lemn nu a fost o măsură abuzivă ci absolut necesară în contextul stării de degradare extrem de avansată, astfel cum rezultă din probatorii.
Aşadar, instanţele au pronunţat hotărâri corecte, de altfel singurele posibile din punct de vedere juridic, neconstatându-se încălcări ale prevederilor Legii nr. 10/2001 şi nici materia ocrotirii dreptului de proprietate.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.N. împotriva deciziei nr. 16/A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6345/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6348/2004. Civil → |
|---|
