ICCJ. Decizia nr. 6475/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 69 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Argeș a fost admisă în parte cererea formulată de P.V., V.P. și B.D. împotriva SC F.M. SA, dispunându-se restituirea în natură către petenți a terenului situat în intravilanul comunei Rucăr județul Argeș, în suprafață de 2066 mp, compus din parcelele de 105 mp și 1961 mp cu vecinătățile menționate în dispozitiv, identificate prin schița nr. 3 a raportului de expertiză efectuat de ing. M.I., existentă la dosar nr. 1636/2001 al Tribunalului Argeș.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esență că autoarea reclamanților, M.M. a dobândit prin contractul de schimb transcris sub nr. 1249/921 la grefa Tribunalului Muscel, terenul în suprafață de 1 ha care se află în folosința pârâtei, fiind preluat abuziv de stat, fără nici un titlu. Pentru că terenul a fost înscris nelegal în titlul de proprietate al pârâtei, s-a apreciat că trebuie restituit în natură, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și anume partea din teren neocupată de construcții.
Apelurile declarate de reclamanți și pârâtă împotriva acestei hotărâri, au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 95 din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.
S-a reținut că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum și ale art. 20 alin. (2) din aceeași lege și că nu sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. (1) și (2) invocate de pârâtă.
împotriva acestei decizii au declarat recursurile de față atât reclamanții, cât și pârâta.
în primul recurs, se susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, anume adresa nr. 6682 din 4 decembrie 2002 emisă de Consiliul Local Rucăr, din care rezultă că nu s-a găsit înregistrată autorizația de construire pentru hala de tâmplărie a Fabricii de cherestea Rucăr. în consecință se solicită restituirea în natură și a suprafeței de teren de 434 mp, ocupată de hala de tâmplărie.
în motivarea recursului declarat de pârâtă se susține că în mod greșit tribunalul nu a avut în vedere că întreaga suprafață de teren de 2500 mp ce a aparținut autoarei reclamanților este ocupată de construcții proprietatea sa, fiind incluse în patrimoniul societății comerciale și ca atare nu trebuia restituită nici o parcelă de teren.
Este invocată privatizarea în conformitate cu prevederile O.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 99/1999, precum și lipsa rolului activ al instanței în aplicarea prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Ambele recursuri sunt neîntemeiate.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți, se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în acord și cu prevederile alin. (1) al aceluiași text, dispunând restituirea în natură numai a terenului liber, nu și a terenului preluat în mod abuziv, pe care s-au ridicat construcții. Ori, în speță este necontestat, că terenul este ocupat în parte cu hala de tâmplărie, astfel că în mod corect nu s-a dispus și restituirea acestei parcele de teren.
Cât privește neluarea în seamă a adresei la care se face referire prin recurs, este de reținut că textul aplicabil nu face vreo distincție între construcție autorizată sau neautorizată. Aceasta este o chestiune de fapt și de drept, ce poate fi apreciată numai de instanță, în cadrul unui proces legal instrumentat, cu respectarea procedurilor de drept comun sau a celor speciale în materie cu referire strictă la respectarea termenelor de procedură și de declanșare a unei atari acțiuni separate, ceea ce în speță nu s-a realizat. Și cum existența construcției este de necontestat, iar nelegalitatea ridicării ei nu s-a dovedit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, rezultă că soluția dată de instanțe este în acord cu prevederile legale aplicabile.
Cu privire la cel de al doilea recurs este de observat că nu sunt de primit susținerile pârâtei, în sensul că întreaga suprafață de teren solicitată este ocupată de construcții.
Dimpotrivă, expertiza tehnică efectuată în cauză de ing. M.I. (dosar 1636/2001 - Tribunalul Argeș) face deplină dovadă că singura construcție existentă pe teren este hala de tâmplărie, pe restul terenului aflându-se alei betonate, suporți de cherestea, șină de vagoane, toate acestea din urmă neputând fi considerate "construcții" în sensul legii.
Celelalte motive de recurs de asemenea nu sunt de admis în situația în care este necontestat că imobilul a fost preluat fără nici un titlu de la autoarea reclamanților, deci în mod abuziv. în această situație nici actele de înstrăinare nu pot fi salvate, prin nici o modalitate, întrucât s-a înstrăinat un bun al altuia, înstrăinătorul nu a avut vreun titlu juridic. Și dacă rațiunea Legii nr. 10/2001 este aceea de a declara nule absolut chiar și actele de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, cu atât mai mult înseamnă că rațiunea legii a fost implicit aceea de a declara nule absolut actele de înstrăinare încheiate în legătură cu imobile preluate în lipsa unui titlu valabil. Prin urmare, dat fiind că în speță preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, rezultă că nu sunt incidente în speță prevederile de protecție cuprinse în art. 46 alin. (2) din lege, ce au în vedere numai înstrăinările, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect numai imobile preluate fără titlu valabil.
De aceea, recursurile de față au fost respinse ca neîntemeiate, fiind legală și temeinică decizia recurată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6366/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6509/2004. Civil → |
|---|
