ICCJ. Decizia nr. 6348/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6348
Dosar nr. 3221/200.
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii reclamantului, înregistrată la 8 iulie 1999, îl constituie
- revendicarea apartamentului nr. 6 din Bucureşti, şi
- constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 118 din 30 septembrie1996.
Prin sentinţa civilă nr. 6773 din 18 iunie 2001 s-a admis acţiunea în revendicare şi a fost respinsă cererea de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, iar prin Decizia civilă nr. 3542 din 10 decembrie 2001 s-a respins şi capătul de cerere privind revendicarea, soluţie confirmată, în recurs, prin Decizia civilă nr. 1538 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
2. Prin recursul în anulare, declarat şi semnat de Adjunctul Procurorului General, înregistrat la 16 iunie 2003, se invocă, în esenţă, ca încălcare esenţială a legii;
- reţinerea că revendicarea s-a cerut şi în contradictoriu cu pârâţii-cumpărători C., deşi nu s-a cerut acest lucru de către reclamanţi şi, totodată,
- greşit s-au comparat titlurile, cu toate că nu s-a cerut, s-a dat preferinţă titlului reclamantului, astfel că „în raport de aceste dispoziţii legale şi de situaţia de fapt reţinută de instanţe se poate constata că reclamanţii nu mai puteau fi îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului, având dreptul doar la despăgubiri".
3. Recursul în anulare este nefondat.
Pe de o parte, cele două motive invocate, în baza aceluiaşi text de lege, nu pot constitui „încălcări esenţiale ale legii", iar, pe de altă parte, în realitate, aceste pretinse încălcări nu s-au „comis" de către instanţe prin hotărârile atacate.
Prin sentinţa civilă nr. 6773/2001 s-a respins cererea privind revendicarea faţă de pârâtul Consiliul General Bucureşti, ca şi cererea în nulitate a contractului ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă a reclamantului;
Totodată, a fost admisă revendicarea faţă de pârâţii C., cumpărătorii apartamentului în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 3542 din 10 decembrie 2001, în apel, s-a schimbat sentinţa şi a fost respinsă cererea de revendicare a lui N.C.A., „ca fiind introdusă de o persoană fără calitate activă şi s-a înlăturat „menţiunea privitoare la obligarea părţilor de a lăsa în deplină proprietate a reclamantului apartamentul" în litigiu.
Curtea de apel, în recurs, prin Decizia civilă nr. 1538 din 18 iunie 2002, a respins recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâţii C., reţinând că nu „a fost o pronunţare plus petita", că reclamanţii au cerut şi revendicarea, precum şi anularea contractului pentru rea-credinţă şi naţionalizarea pe numele altor persoane.
Relativ la cererea de anulare (nulitatea) contractului de vânzare-cumpărare, respinsă integral prin sentinţa primei instanţe, rezultă că reclamanţii nu au declarat apel, astfel că în recurs numai pot invoca motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., căci, altfel, ar fi încălcată regula omisso medio. Ei nu au utilizat primul grad de jurisdicţie de control, astfel că nu au dreptul de a se prevala de cel de-al doilea grad recursul.
Aşadar, capătul de cerere privind soarta contractului de vânzare-cumpărare a fost irevocabil soluţionat prin respingere, el neputând face obiectul recursului.
Relativ la acţiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâţii-cumpărători C. în apel această cerere s-a respins, iar, în recurs soţii C. au susţinut că revendicarea s-a respins numai faţă de reclamantul N.A., fără a se pronunţa aceeaşi soluţie şi faţă de ceilalţi trei reclamanţi – N.T., B.F. şi N.G.R.
Într-adevăr, în apel s-a respins acţiunea în revendicare faţă de N.C.A. pentru lipsă de calitate procesuală activă, căci a renunţat expres la succesiunea tatălui său. Totuşi, instanţa a înlăturat total menţiunea din sentinţă relativă la revendicarea apartamentului, ceea ce echivalează cu respingerea integrală a acestei acţiuni faţă de toate părţile.
Prin urmare, acţiunea în revendicare şi cea în anulare (nulitate) a contractului de vânzare-cumpărare au fost respinse, astfel că, în speţă, drepturile de retrocedare se pot exercita numai pentru despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1538 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, deciziei nr. 3542/A din 10 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV – a civilă, şi sentinţei civile nr. 6773 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6477/2004. Civil. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 6369/2004. Civil. REVENDICARE. Recurs → |
|---|
