ICCJ. Decizia nr. 6555/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Neamț la data de 30 septembrie 2002, ulterior precizată, I.E.R., ș.a, magistrați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamț, U.D., ș.a., personal auxiliar la același Parchet, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate în perioada octombrie 1999-septembrie 2002, reactualizate prin aplicarea indicelui de inflație la data executării hotărârii, iar pe viitor pârâții să nu mai efectueze aceste rețineri.
Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligată să-i restituie 25 % din suma pretinsă, care a fost virată în contul acesteia în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul propriu.
Prin sentința civilă nr. 341/C din 19 noiembrie 2002, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea precizată și:
- a obligat pe pârâți la restituirea către reclamanți a sumelor reținute lunar în perioada ianuarie 2000-septembrie 2002 în cotă de 7 % din veniturile brute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, reactualizate la data plății;
- a obligat pe pârâți să sisteze reținerea aceleiași cote de 7 % din veniturile brute lunare ale reclamanților;
- a admis cererea de chemare în garanție și a obligat C.N.A.S.S. să restituie pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. suma reprezentând cota de 25 % din drepturile pretinse de către reclamanți.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și C.N.A.S. au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 86 din 29 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate și personalul auxiliar beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.
Această gratuitate nu echivalează cu scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, obligație distinctă instituită ca regulă generală prin art. 1 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 145/1997.
De la regula generală obligatorie există excepții în privința persoanelor scutite de plata contribuției bănești, prevăzută în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, toate celelalte persoane asigurate având obligația plății contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate (art. 52 din lege).
întrucât magistrații și personalul auxiliar din cadrul autorității judecătorești nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că numai prin greșita aplicare a legii tribunalul a soluționat cauza în modul arătat, iar curtea de apel a confirmat asemenea soluție.
în consecință, recursul în anulare a fost admis, hotărârea pronunțată în cauză urmând a fost casată și, pe fond, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.
Pe cale de consecință, a fost respinsă ca rămasă fără obiect și cererea de suspendare a executării formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6512/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6508/2004. Civil → |
|---|
