ICCJ. Decizia nr. 6604/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 7698 din 15 octombrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamanta R.D., în contradictoriu cu pârâtul D.N., a dispus evacuarea necondiționată a pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Ploiești, și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 88.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 538/2003 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți, iar locuința din Ploiești, a fost atribuită reclamantei. Aceasta a fost obligată să-i plătească pârâtului sultă în compensare, însă nu a fost stabilit un drept de retenție în beneficiul acestuia.
Reține instanța, că pârâtul ocupă locuința fără vreun titlu, iar pentru obținerea creanței are la îndemână procedura executării silite.
Prin decizia civilă nr. 764 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de pârât împotriva acestei hotărâri.
Instanța de apel a reținut că hotărârea de partaj este declarativă de drepturi. Ea constituie titlu executoriu și este susceptibilă de a fi pusă în executare. De aceea, persoana căreia i s-a atribuit bunul este îndreptățită să obțină predarea efectivă a posesiei lui, iar copartajantul este obligat la predarea bunului chiar dacă este titularul dreptului de creanță reprezentând sulta.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care, invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit s-a dispus evacuarea sa din locuință, cu motivarea că pentru sulta la plata căreia a fost obligată reclamanta poate să ceară executarea silită.
Susține recurentul, că cea care trebuia să solicite executarea silită, prin punerea în posesie, era reclamanta, care are obligația să-i plătească sulta, iar până la plata sultei are un drept de retenție subînțeles.
Recursul este nefondat.
Deși recurentul invocă art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de text la punctele indicate.
Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile înscrise în acest text nu sunt incidente în cauză.
Hotărârea de partaj constituie titlu care conferă persoanei căreia i s-a atribuit imobilul dreptul de a obține folosința bunului pe calea acțiunii în evacuare.
De aceea, este neîntemeiată susținerea recurentului că reclamanta putea să obțină posesia bunului numai pe calea executării silite.
De asemenea, este neîntemeiată susținerea recurentului că are un drept de retenție subînțeles.
Dreptul de retenție, care conferă deținătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului își execută obligația ce o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucrul, nu este subînțeles. El se constată de instanță, la cererea părții interesate, fiind recunoscut ca o garanție prin plată a creanței și durează până la efectuarea plății.
Or, prin hotărârea de partaj, recurentului nu i-a fost recunoscut dreptul de retenție asupra imobilului, iar în prezenta cauză acesta s-a apărat susținând că dreptul de retenție este subînțeles, fără să formuleze cerere pentru constatarea dreptului.
De altfel, la termenul din 25 noiembrie 2004, acesta a recunoscut inițial că a primit creanța integral, susținând apoi că i s-a plătit cea mai mare parte din sultă, iar cu recipisa nr. 357/25.3360102 intimata a făcut dovada că a consemnat, pe seama și la dispoziția recurentului, suma de 30.306.533 lei.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6524/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6515/2004. Civil → |
|---|
