ICCJ. Decizia nr. 6811/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 16024 din 7 noiembrie 2000, Judecătoria Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu Municipiul Brașov, a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie cota de 1 din imobilul situat în Brașov, naționalizat conform Legii nr. 119/1948 și s-a dispus radierea din C.F. nr. 20994 Brașov, la nr. top 8836/1/6 și 8837/1/1 foaia C a drepturilor de folosință și de administrare înscrise în favoarea Centralei Petroliere "Muntenia" Rafinăria nr. 9.
Restul pretențiilor au fost respinse și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr. 1166/A din 31 mai 2001, a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov. A admis apelurile declarate de reclamanta C.M. și pârâtul Municipiul Brașov, a anulat sentința apelată și a trimis cauza Tribunalului Brașov, cauze directe, pentru judecarea în fond.
Prin sentința civilă nr. 53 din 8 februarie 2002, Tribunalul Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de C.M., în contradictoriu cu Municipiul Brașov, având ca obiect revendicarea imobilului înscris în C.F. 20994 Brașov, nr. top 8836/1/6 și 8837/1/1.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, instanța de fond a reținut, că imobilul care face obiectul procesului este înscris în C.F. ca fiind coproprietatea în cote de 1 a numitelor C.M.F. și A.C.F., cu titlu de moștenire după I.C.F., act nr. 3135/1945 C.F. și a Statului Român, cu titlu de naționalizare, act nr. 2122/1959 CF, la foaia C fiind înscris dreptul de folosință și cel de administrare asupra cotei de 1 din imobil, act nr. 3253/1950 CF.
Prin adresa nr. 42261 din 5 noiembrie 1975, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Brașov atestă că trecerea cotei de 1 din imobilul în litigiu în proprietatea statului s-a făcut în baza Legii nr. 119/1948, a deciziei nr. 56/1950 a Ministerului Minelor și Petrolului și a tabelului nr. 3253 din 8 februarie 1950, publicat în M. Of. nr. 158/1950.
Ulterior, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 183/1987, anexa 1, poziția 58, terenul în suprafață de 138 mp și suprafața construită de 243,51 mp au fost expropriate și trecute în proprietatea statului și în administrarea Consiliului Popular al Municipiului Brașov.
Reclamanta este moștenitoarea surorii sale C.F.A., iar în prezent terenul este liber, neafectat de construcții, pe teren fiind amplasate doar unele barăci pentru organizarea de șantier a SC C. SA, dar potrivit H.C.L. Brașov nr. 181/1997, terenul face parte din ansamblu numit "Piața Consiliului Europei", care la rândul său este parte a Centrului financiar bancar al Municipiului Brașov.
în privința regimului juridic al terenului, se reține că, deși inițial a fost naționalizată cota de 1, ulterior, prin Decretul nr. 183/1987, s-a expropriat întregul imobil. Voința legiuitorului fiind aceea de a expropria imobilul în întregime, regimul juridic se analizează în raport cu acest titlu, iar conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, ori de câte ori bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
în cauză, exproprierea se apreciază în context mai larg, ținând seama că prin decretul de expropriere s-a trecut în proprietatea statului suprafața totală de 12.172,2 mp teren, în vederea construirii în centrul civic al Municipiului Brașov a unui număr de 819 apartamente și dotările comerciale și tehnico-edilitare aferente, precum și a arterelor de circulație în lungime de 1180 mp. în prezent, terenul care face obiectul procesului se află cuprins în planul de sistematizare al centrului civic pentru amenajarea zonei verzi și a unor alei pietonale, aflându-se în vecinătatea viitoarei Catedrale Ortodoxe. Planul urbanistic zonal, avizat favorabil de Consiliul Județean Brașov, prin decizia nr. 21 din 2 martie 1995, prevede realizarea unor construcții: catedrala ortodoxă, complex de întruniri, hotel, centru internațional de comerț și afaceri, spații comerciale, sala polivalentă, bursa, sediu de instanțe, birouri, sedii bancare, sedii administrative și căi de acces și comunicație, rețele edilitare telefonice, parcări, spații verzi.
De aceea, deși pe terenul pretins de reclamantă nu s-au edificat construcții, el este afectat de detalii de sistematizare, fiind inclus în "Centrul Financiar-Bancar al Municipiului Brașov". Noțiunea, neafectat de detalii de sistematizare, are semnificația de proiect de urbanism. Exproprierea nu a fost un act individual, iar lucrările în ansamblu au fost începute și parțial realizate, trenarea lor datorându-se lipsei de fonduri.
Reține instanța de fond, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994, iar în privința cererii referitoare la nevalabilitatea titlului statului asupra cotei de 1, preluată prin Legea nr. 119/1948, față de împrejurarea că exproprierea a avut loc producând efecte cu privire la întregul imobil și a fost dispusă printr-un act ulterior, titlul statului îl constituie exproprierea, care și-a extins efectele cu privire la întregul imobil.
Se mai reține că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, și nu Legea 10/2001, care prevede o procedură specială, iar cererile accesorii depind de soluția dată în cererea principală.
Prin decizia civilă nr. 78 din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de B.S.V. și C.F.G., moștenitorii reclamantei C.M., împotriva acestei hotărâri, instanța de apel reținând că prin Decretul nr. 183/1987 a fost expropriat întregul imobil. De aceea, chiar dacă în decretul de expropriere nu a fost trecută și persoana juridică care deținea cota de 1, actul de expropriere a produs efecte pentru întregul bun.
Se mai reține, că terenul care face obiectul procesului este inclus în P.U.Z., fiind cuprins în ansamblu numit "Piața Consiliului Europei", parte a Centrului Financiar-Bancar al Municipiului Brașov. înscrisurile depuse la dosar și expertiza efectuată în cauză fac dovada faptului că terenului i-a fost dată destinația vizată în actul de expropriere, iar utilitatea publică este reiterată în actele administrative depuse la dosar. De aceea, chiar dacă momentan terenul nu este afectat de construcții, nu se poate reține că nu i s-a dat destinația pentru care a fost expropriat.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs apelanții, care invocând motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susțin că printr-o motivare sumară instanța de apel reține că imobilul a fost expropriat în întregime, fără să aibă în vedere faptul că, deoarece la momentul exproprierii cota de 1 aparținea statului, nu era posibil ca statul să exproprieze bunul aflat deja în proprietatea sa.
Se mai susține, că în mod greșit s-a considerat că imobilului i s-a dat destinația pentru care a fost expropriat chiar dacă în prezent pe teren nu s-au edificat construcții, deși este dovedit faptul că terenul nu este afectat de vreun detaliu de sistematizare, că planul urbanistic este vechi și neactualizat, că suprafața de teren care face obiectul procesului este poziționată la marginea terenului vizat ca centru civic, în vecinătatea a două imobile proprietate privată și că obiectivele propuse nu mai pot fi realizate.
Pârâta, Municipiul Brașov, a formulat întâmpinare, prin care, în esență, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece terenul este afectat unei destinații publice, în conformitate cu scopul exproprierii.
Recursul este fondat.
Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile înscrise în acest text sunt incidente în cauză.
Reclamanta C.M. (fostă C.F.), care inițial, în cererea înregistrată la instanță, la data de 6 noiembrie 1997, a invocat art. 480 C. civ., prin cererea aflată la dosarul tribunalului precizează că invocă și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Instanța de fond și cea de apel, reținând că întreg imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al exproprierii, au analizat îndeplinirea condițiilor necesare retrocedării bunului, numai raportat la faptul că terenul este afectat de detalii de sistematizare, deși art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică dispune "Dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică".
Condiția impusă de textul citat pentru retrocedare, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, privește neînceperea lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, în termen de un an.
în cauză, s-a făcut dovada că terenul care face obiectul procesului este înscris în anexa la Decretul de expropriere nr. 183 din 25 iulie 1987, că scopul pentru care a fost preluată întreaga suprafață de teren expropriată (12.172,2 mp) l-a constituit construirea unui număr de 819 apartamente și artere de circulație potrivit planului anexat și că pe terenul care face obiectul procesului era prevăzut să se construiască un bloc P + 10 și să fie amenajată o parcare auto.
Pe terenul care face obiectul cererii de retrocedare lucrările nu au fost începute, iar în planul actual de sistematizare, așa cum a precizat expertul tehnic în completarea la raportul de expertiză (dosarul nr. 16497/1997 al Judecătoriei Brașov), pe această suprafață de teren sunt prevăzute numai spații verzi și alei pietonale.
în lucrarea aflată la același dosar, expertul a consemnat constatarea că în prezent terenul nu este ocupat cu vreo construcție, fiind organizare de șantier, iar în completarea la raportul de expertiză, aflată la dosarul tribunalului, există mențiunea că la distanță de 40 m de teren s-a construit Banca Română de Dezvoltare, la distanță de 150 m se află Biserica Ortodoxă, la distanță de 25 m este Dispensarul medical nr. 13, iar în partea de est, la distanță de 7 m, se află locuințe proprietate particulară.
Raportat la probele administrate în cauză, care atestă că pe terenul care face obiectul procesului, amplasat în imediata apropiere a unor construcții proprietate particulară, nu au fost începute lucrările de utilitate publică până la data efectuării expertizei, se constată că imobilul este susceptibil de restituire, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, fără a se analiza celelalte susțineri formulate de recurenți, conform art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, au fost casate hotărârile pronunțate în cauză, iar în fond a fost admisă acțiunea, a fost obligat pârâtul să retrocedeze reclamanților suprafața de 381 mp teren, identificată în raportul de expertiză și s-a dispus a se efectua cuvenitele rectificări în cartea funciară, potrivit prezentei hotărâri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6746/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6769/2004. Civil → |
|---|
