ICCJ. Decizia nr. 6977/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 25 iulie 1999, reclamantul P.A.M.H. a chemat în judecată pe pârâtul B.I. solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să îl oblige pe pârât să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 1 ha situat în satul Luncșoara, comuna Broșteni, județul Mehedinți, pe care îl ocupă fără drept, reclamantul fiind proprietarul terenului conform titlului de proprietate nr. 8218 din 20 octombrie 1998.
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, formulând cerere reconvențională pentru anularea parțială a titlului de proprietate obținut de reclamant privind suprafața de 1 ha.
Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr. 915 din 23 mai 2000, a admis în parte acțiunea reclamantului și l-a obligat pe pârât să-i lase în proprietate suprafața de 9.702 mp, teren identificat conform raportului de expertiză întocmit de ing. P.V.
Instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârât pentru anularea titlului de proprietate al reclamantului.
în motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul a făcut dovada calității sale de proprietar asupra terenului de 9.702 mp, ocupat abuziv de pârât, identificat prin raportul de expertiză.
în ce privește cererea reconvențională, deși pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren arabil de 7,60 ha situat în raza comunei Broșteni prin sentința civilă nr. 1582 din 8 iulie 1998 a Judecătoriei Strehaia și prin decizia civilă nr. 1078 din 23 iulie 1999, Tribunalul Mehedinți a obligat Comisia locală Broșteni de aplicare a Legii nr. 18/1991 și pe primarul comunei Broșteni să îl pună în posesie pe pârât, acesta din urmă nu a cerut punerea în executare a hotărârii, motiv pentru care s-a respins cererea reconvențională pentru anularea titlului de proprietate al reclamantului.
Apelul declarat de pârâtul B.I. a fost admis de Tribunalul Mehedinți prin decizia civilă nr. 639 din 19 aprilie 2001, care a schimbat sentința, a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantul P.A.M.H. și a admis cererea reconvențională a pârâtului B.I., a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 8218 din 20 octombrie 1998 emis de Comisia Județeană Mehedinți de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele reclamantului, prin radierea din acest titlu a următoarelor terenuri: 4197 mp în tarlaua 49, parcela 7/1, 3881 mp în tarlaua 50 parcela 411,924 mp, în tarlaua nr. 3, parcela nr. 10, sat Luncșoara, județul Mehedinți.
Prin decizia civilă nr. 4947 din 5 septembrie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamantul P.A.M.H., a modificat decizia instanței de apel și a respins apelul declarat de pârâtul B.I. împotriva sentinței civile nr. 915 din 23 mai 2000, pronunțată de Judecătoria Strehaia, sentință pe care a menținut-o.
împotriva deciziei pronunțate în recurs a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Se susține că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, care este totodată și vădit netemeinică.
Instanța de recurs, modificând soluția din apel, cu păstrarea hotărârii primei instanțe, a încălcat prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 169/1997, care sancționează cu nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari.
în prezenta cauză, pârâtului B.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 7,60 ha la 8 iulie 1998, iar la 20 octombrie 1998 s-a emis în favoarea reclamantului titlul de proprietate pentru 1,4 ha teren, fără a se ține seama că terenul aparținea pârâtului, a cărui drept de proprietate se stabilise anterior și expertiza efectuată a confirmat proveniența de la autorii pârâtului a terenului în litigiu.
Au fost încălcate și prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța de recurs reținând o stare de fapt lipsită de corespondența în probațiunea dosarului. Din dovezile administrate rezultă că autorul reclamantului P. a deținut alte terenuri în localitatea respectivă, evidențiate în registrul agricol, nicidecum cele atribuite pârâtului B.I., care au aparținut acestuia de peste 50 de ani.
Recursul în anulare critică și argumentul invocat în favoarea reclamantului prin decizia atacată, anume că întrucât comisia pentru aplicarea legii fondului funciar nu a pus în executare hotărârea prin care era obligată să-l pună în posesie, pârâtul nu poate face dovada că are acest drept. Aprecierea este eronată, contrazisă de ansamblul probator, comisia refuzând cererea pârâtului de a fi pus în posesie, dar au emis un titlu nelegal în favoarea reclamantului.
Se solicită casarea hotărârii criticate, anume decizia nr. 4947/2001, respingerea recursului declarat de reclamantul P.A.M.H. și menținerea deciziei nr. 639/2001 pronunțată în apel.
Criticile aduse deciziei prin recursul în anulare sunt întemeiate.
La data de 18 noiembrie 1997, pârâtul B.I. a introdus plângere la Comisia județeană Mehedinți de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 7,60 ha arabil, arătând și dovedind proveniența terenurilor, în condițiile pretinse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Prin sentința civilă nr. 1582 din 8 iulie 1998, executorie la 17 august 1998, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a lui B.I. pentru suprafața de 7,60 ha arabil, care include și terenul de 1 ha situat în punctul "Școală" din comuna Broșteni, deținut anterior de părinții lui și apoi de pârâtul B.I.
Cu toate acestea și încălcând prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 169/1997, s-a eliberat la 20 octombrie 1998 titlul de proprietate nr. 8218 pentru reclamantul P.A.M.H. privind suprafața de 1,3076 ha extravilan, ce include și terenul de 1 ha din punctul “Școală" care a aparținut pârâtului și autorilor lui.
Titlul s-a emis fără a se verifica proveniența terenurilor cerute, cu încălcarea art. 14 alin. (1) din legea fondului funciar republicată și oricum nu se putea elibera un al doilea titlu de proprietate pentru un teren care deja s-a atribuit altei persoane, dovedit ca aparținând primului titular și titlul acestuia de proprietate nu a fost invalidat în instanță.
Instanța de fond, și apoi cea de recurs care a confirmat soluția, nu au fost preocupate de a examina proveniența terenurilor pretinse de reclamantul P., titlul de proprietate la data preluării lor în patrimoniul cooperativei, nu au verificat apărările formulate de pârât, ignorând și faptul că pârâtul deținea suprafața de 1 ha menționată în titlul de proprietate al reclamantului.
Pentru aceste considerente recursul în anulare a fost admis, a fost casată decizia atacată și a fost respins recursul reclamantului P.A.M.H., menținând decizia pronunțată în apel.
Reclamantul va plăti pârâtului B.I. suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, pentru restul cheltuielilor pretinse nefiind depuse dovezi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6980/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6746/2004. Civil → |
|---|
