ICCJ. Decizia nr. 6885/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 8550 din 24 septembrie 2002, Z.M., ș.a. salariați în funcțiile de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Petroșani, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligați să le restituie la valoarea actualizată sumele reținute nedatorat, în procent de 7% din veniturile salariale lunare în perioada 8 mai 1999-28 martie 2001, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.
în susținerea acțiunii s-a pretins în esență că în condițiile garantării gratuității medicale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești în conformitate cu Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale H.G. 409/1998, reținerea contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate ar fi lipsită de temei legal.
Reclamanții au invocat totodată neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 145/1997 până la modificarea legislației speciale în domeniu prin Legea nr. 118/2001.
Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 1850 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Hunedoara să plătească reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate calculate în procent de 7% lunar pentru fiecare, pe timpul cuprins între 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, dispunând totodată reactualizarea sumelor datorate cu acest titlu prin aplicarea coeficientului de inflație, până la data achitării lor efective și integrale.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a socotit că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în vigoare la data efectuării reținerilor pentru asigurările de sănătate, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești precum și celelalte persoane arătate expres în lege, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără plata vreunor sume de bani destinate fondului de asigurări sociale.
Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care pentru aceleași considerente de fapt și de drept a respins recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 232 din 3 februarie 2003.
Invocând încălcarea esențială a legii, cu consecința soluționării greșite a fondului litigiului dintre părți, Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, recursul în anulare de față, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin recursul în anulare s-a arătat astfel ca instanțele au nesocotit prevederile Legii 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate care prevăd expres care sunt personale scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, cât și cele cuprinse în Normele Comune nr. 318 PB/64/80 FC/1999 emise de Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în aplicarea H.G. nr. 409/1998 referitoare la condițiile de acordare a asistenței medicale gratuite pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997 în vigoare la data ivirii litigiului, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 alin. (2) din legea menționată, toate persoanele supuse asigurării, respectiv cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini ori apatrizii care au reședința în România sunt obligați să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate în cuantumul arătat în art. 52, anume 7% din venitul brut.
De la normele legale cu aplicabilitate generală mai sus menționate, prin dispozițiile art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost explicit și limitativ exceptate persoanele care beneficiază de asigurări de sănătate fără plata contribuției, precum și cele scutite temporar de plata contribuției, printre acestea nefiind prevăzute cele încadrate în calitate de magistrați sau personal auxiliar de specialitate în cadrul autorității judecătorești.
Dealtfel, acest fapt rezultă și din cele convenite cu putere obligatorie în domeniu între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin "Normele Comune" nr. 318/PB/64/807/1999 emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998 privind condițiile de acordare a asistenței medicale prevăzute în art. 99 din Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr. 142/1997 și prin care magistrații în funcție sau pensionarii și membrii familiilor acestora nu au fost scutiți de plata contribuției lunare bănești pentru asigurările sociale de sănătate, consacrându-se dimpotrivă condiția acordării gratuităților, de dovada plății primei lunare de 7% din venitul lunar brut.
Așa fiind cum acțiunea pentru restituirea sumelor legal datorate de reclamanți a fost greșit admisă, Curtea a admis recursul în anulare cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a respingerii acțiunii ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6769/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6516/2004. Civil → |
|---|
