ICCJ. Decizia nr. 7050/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 3462 din 3 iunie 2002 reclamanta A.G. a chemat în judecată pârâții A.P.A.P.S. pentru a fi obligată să respecte dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să recalculeze sumele datorate la zi prin indexarea valorii în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (4) din aceeași lege și să-i plătească suma de 300.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 858 din 21 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că din bilanțul general încheiat la 31 decembrie 1947 al S.D.F.C. Fieni, rezultă că activul este egal cu pasivul și prin urmare, societatea nu a înregistrat profit și că atâta timp cât activul net este zero, nu se poate determina valoare acțiunilor.
în plus, s-a avut în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că patrimoniul S.D.F.C. Fieni SA a fost preluat de SC T.R. Fieni SA.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, Curtea calificând cererea sa în condițiile art. 84 C. proc. civ. drept apel.
Hotărârea a fost criticată prin motivele de apel sub următoarele aspecte:
In primul rând s-a susținut că acțiunea depusă împotriva A.P.A.P.S. este justificată de faptul că pârâții nu au respectat dispozițiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, cererea fiind depusă la data de 28 octombrie 2001 cu toate actele prevăzute de această lege. Faptul că documentele nu corespund în totalitate cerințelor A.P.A.P.S. nu îl semnează de emiterea unei decizii motivate în termenul stabilit prin lege și pârâții nu au dovedit că a emis această dispoziție.
S-a mai susținut că sentința este nelegală, întrucât din bilanțul contabil rezultă că firma avea la sfârșitul anului 1947 un profit în valoare de 26.898.700 lei noi.
Faptul că S.D. a fost preluată de SC T.R. Fieni SA s-a apreciat că nu are relevanță, deoarece nu s-a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 150 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A.G. împotriva sentinței civile nr. 858 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului București în contradictoriu cu pârâta intimată A.P.A.P.S. pe care a schimbat-o în tot.
S-a admis în parte cererea reclamantei în sensul că obligă pârâta să emită decizie conform art. 32 din Legea nr. 10/2001.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele morale.
S-a reținut că prin notificarea transmisă A.P.A.P.S. la 18 octombrie 2001, M.V., în calitate de reprezentant al mamei sale A.G. a solicitat măsuri reparatorii constând în acțiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul fostei societăți anonime română pentru industria și comerțul de ciment, var, ipsos și a fabricatelor derivate Dâmbovița.
în condițiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptățite sau în termenul prelungit conform art. 28, instituția publică implicată în privatizare are obligația să stabilească prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată valoarea recalculată a acțiunilor. Potrivit art. 28 alin. (2) din aceeași lege, termenul de 60 de zile de la primirea notificării, poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptățite.
în lipsa unei prelungiri a termenului inițial de către persoana îndreptățită, pârâta era obligată ca în termen de 60 de zile calculate începând cu data sesizării, 18 octombrie 2001, să emită o decizie prin care să răspundă la notificare în raport cu înscrisurile atașate de solicitant.
Apreciind că activul net al societății la care A.G. a avut acțiuni este zero, astfel încât nu se poate determina valoarea acțiunilor, precum și faptul că reclamanta nu a făcut dovada preluării patrimoniului de către T.R. Fieni SA, s-a reținut de către instanța de apel că prima instanță s-a substituit practic pârâtei, care trebuia să emită o decizie motivată, în sensul acordării ori neacordării de rețineri.
Astfel, a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care trebuia să se analizeze numai dacă pârâta a emis sau nu decizia privitoare la acțiunile la care A.G. se consideră îndreptățită.
în privința daunelor morale s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada lor.
împotriva deciziei civile nr. 150 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București au declarat recurs în termen legal reclamanta A.G. și pârâta A.P.A.P.S.
Hotărârea instanței de apel este criticată de către ambele părți pentru aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurenta susține că în mod greșit i s-a respins cererea pentru daune morale, în condițiile în care pârâta nu a respectat dispozițiile art. 32 alin. (6) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 0/2001 cu privire la emiterea unei decizii motivate în urma notificării sale.
De asemenea, consideră că nejustificat s-a reținut ca nedovedită această pretenție, în condițiile în care a suferit un stres prin nesoluționarea notificării, stres agravat de faptul că este în vârstă de 88 ani și imobilizată la pat.
Pârâta A.P.A.P.S. învederează instanței de recurs că decizia recurată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a art. 32 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care reclamanta trebuia să anexeze notificării acte din care să rezulte:
- dacă acțiunile deținute nu au fost grevate de sarcini sau chiar vândute înainte de naționalizare;
- dacă la data naționalizării societatea nu se afla în faliment ori în reorganizare;
- calitatea de acționar sau asociat al fostei persoane juridice;
- dacă nu a beneficiat de despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile art.5;
- se mai susține că s-au depus în copie numai actele de stare civilă, mai mult certificate provizorii de acțiuni și bilanțul contabil al S.D.F.C. Fieni, acte insuficiente pentru soluționarea notificării, nefiind dovedită calitatea de asociat al fostei persoane juridice și că T.R. Fieni SA este succesoarea societății în discuție.
Recursurile sunt nefondate.
în primul rând se constată că după promovarea recursului, reclamanta A.G. a decedat la 8 iunie 2003, iar moștenitorii acesteia M.A.L. și M.F. au înțeles să continue procesul.
Corect s-a respins cererea prin care reclamanta a cerut daune morale ca nedovedite, nefiind probată efectuarea sub aspect moral prin nesoluționarea notificării conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Este bine cunoscut că sarcina probei revine celui care vrea să-și dovedească pretențiile, potrivit principiului probatio incumbi ei qui dici, non ei qui negat și prevederilor art. 1169 C. civ. Problema prezintă o importanță deosebită, deoarece într-un proces în care nu s-ar putea administra fără echivoc întregul probatoriu necesar, va pierde cel căruia îi incumbă sarcina probei, așa cum s-a întâmplat în cauză.
în privința criticilor din recursul pârâtei se reține că instanța de apel corect a reținut că reclamanta a depus notificarea în termen la A.P.A.P.S., cu toate documentele în anexă în care s-au evidențiat conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elemente de identificare a bunului imobil solicitat și valoarea estimată a acestuia.
Față de aceste cerințe A.P.A.P.S., în termenul prevăzut de art. 32 alin. (6) din lege, respectiv în 60 de zile sau în termenul prelungit conform art. 28, instituție publică implicată în privatizare trebuia să stabilească prin decizie sau dispoziție motivată valoarea recalculată a acțiunilor, dar cu toate acestea nu a solicitat nici completarea documentației anexată la notificare și nici nu a emis vreo decizie în raport de actele existente.
Soluția instanței de apel a fost dată cu interpretarea corectă a art. 32 din Legea nr. 10/2001, deoarece calitatea de beneficiar al acestei legi a fost dovedită prin depunerea notificării în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) cu toate elementele prevăzute la alin. (2).
De asemenea, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate s-ar depune la dosar, existând copiile certificatelor de acționar, care sunt nominale și nu pot da naștere la nici o altfel de interpretare.
Față de toate aceste considerente, reținându-se că nici una dintre criticile formulate de părți în recursuri nu este întemeiată, acestea au fost respinse și a fost menținută ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7304/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6974/2004. Civil → |
|---|
