ICCJ. Decizia nr. 6932/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 591 din 11 iunie 2003, Tribunalul Cluj a respins plângerea reclamantei M.A. împotriva dispoziției nr. 8 din 8 ianuarie 2003, emisă de Primarul Municipiului Turda.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 8 din 8 ianuarie 2003, s-a respins notificarea reclamantei pentru restituirea terenului în suprafață de 275 mp, situat in Turda, cu motivarea că acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și a fost atribuit altor persoane prin decizii emise de prefect.
Reclamanta a fost proprietară, conform C.F. 8475 Turda, asupra imobilului cu nr. top 6210/2/1 de 550 mp si 6210/1/1, teren de 550 mp și casă, cota de 1 parte fiind proprietatea numitei D.M.
în anul 1981, reclamanta a donat fiicei sale S.N. întreaga sa cotă de 1 parte din imobilul de sub A+2 din C.F. 8475 Turda, nr. top. 6210/1/1, terenul de 275 mp aferent cotei sale trecând în proprietatea statului. Imobilul cu nr. top. 6210/1/1 a fost transcris în C.F. 9780/1 Turda în favoarea noilor proprietari și a lui D.M.
în baza sentinței civile nr. 2911 din 10 decembrie 1983, a fost intabulat în C.F. 9780/1 Turda, sub B7, dreptul exclusiv al numitei D.M. asupra construcției de pe nr. top. 6210/1/1, urmare a sistării indiviziunii dintre aceasta și fiica reclamantei care din 1981 figura ca proprietară asupra 1 parte din titlul de donație.
în baza sentinței civile nr. 154 din 19 ianuarie 1982 a Judecătoriei Turda, s-a intabulat în C.F. 8475 Turda dreptul de proprietate al reclamantei asupra întregului teren de 550 mp de la nr. top. 6210/2/1. Ca urmare a sistării indiviziunii dintre acesta și coproprietara D.M., care deținea 1 parte din imobil, iar ulterior pe acest nr. top. S-a evidențiat construcția edificată de reclamantă.
în baza Legii nr. 18/1991 s-a atribuit numitei B.A. terenul în suprafață de 550 mp, aferent nr. top. 6210/1/1, care a devenit proprietara construcției atribuite prin sentința civilă nr. 2911/1983 lui D.M. în baza contractului de întreținere încheiat cu D.M.
Din eroare, prin decizia nr. 67/400 a prefectului s-a atribuit și lui S.N. 275 mp din același teren, decizia fiind anulată prin sentința civilă nr. 903/1998 a Judecătoriei Turda.
Prin urmare, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei nu intra sub incidența Legii nr. 10/200, deoarece regimul juridic al terenul solicitat era reglementat de dispozițiile Legii nr. 18/1991.
împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 159 din 3 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul.
Reținând aceeași situație de fapt ca și instanța de fond, Curtea de Apel Cluj a constatat că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legile nr. 18/1991, 169/1997 și 1/2000 nu pot fi acordate măsuri reparatorii potrivit acestui act normativ.
Cum măsurile reparatorii au fost acordate în temeiul Legii nr. 18/1991, Curtea de Apel Cluj a conchis că soluția primei instanțe a fost corectă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta.
Recursul este nul.
Potrivit dispozițiilor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază precum și dezvoltarea lor.
Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) din același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și de instanță din oficiu.
în recursul declarat, reclamanta nu aduce critici deciziei atacate, ci se rezumă doar la prezentarea situației juridice a terenului de-a lungul timpului, solicitând anularea ordinului emis de prefect la 18 august 1995.
Acest aspect face ca recursul declarat de reclamantă să nu fie motivat deoarece susținerile din cererea de recurs nu se referă la nici unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., situație în care operează nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 306 alin. (1) din cod.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte a admis excepția invocată de pârâtă și a constatat nul recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6757/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5553/2004. Civil → |
|---|
