ICCJ. Decizia nr. 7055/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 27 august 2002 pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1685 reclamantul G.T. a chemat în judecată pe pârâtele S.C.D.V.V. Odobești și Agenția domeniilor statului București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să anuleze adresa nr. 886 din 26 iulie 2002 emisă de S.C.D.V.V. Odobești;
- să oblige pe pârâte să-i restituie în natură imobilul situat pe vechea uliță a Sarbei Odobești format din teren cca 200 mp și construcțiile corp A, B și
- să constate nulitatea absolută a oricărui titlu sau act translativ de proprietate pentru imobilul în litigiu.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 34 din 10 februarie 2003 a admis acțiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului imobilul în litigiu.
A luat act de renunțarea la judecarea cererii de anulare a actelor translative de proprietate.
A obligat pârâta S.C.D.V.V. Odobești să plătească reclamantului suma de 3.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul este unicul moștenitor în calitate de fiu a lui G.E. (legatara universală a întregii averi a proprietarului imobilului, G.C.).
A mai reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil și în consecință, în conformitate cu alineatul al art. 16 din Legea nr. 10/2001 poate fi retrocedat în natură.
în legătură cu acest aspect constatat, că modificarea acestui text de lege a fost făcută prin O.U.G. nr. 184 la data de 18 decembrie 2002, deci ea nu se aplică în cazul în speță, în care se va aplica formularea textului care era în vigoare la data înregistrării acțiunii - deci imobilul fiind preluat fără titlu de către stat se restituie în natură.
Un ultim aspect reținut a fost acela care rezultă din expertiză, respectiv că amenajările privind compartimentarea construcției nu au transformat imobilul într-un imobil nou.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele pârâte invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de apel Galați prin decizia civilă nr. 70/A din 7 mai 2003 a respins ca nefondate apelurile.
Instanța de apel a reținut că toate motivele invocate de cele două apelante nu sunt fondate, constatând în acest sens că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, că terenul revendicat este aferent construcțiilor și, în consecință, restituirea se face în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
împotriva acestei decizii a instanței de apel a declarat recurs ambele pârâte.
în recursul său, Agenția Domeniilor Statului a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că în ceea ce privește suprafața de 2191 mp teren, instanța a făcut o interpretare greșită a legii deoarece terenul respectiv cade sub incidența Legii nr. 18/1991 și, în consecință, în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 art. 8 alin. (1) nu poate fi restituit prin prezenta acțiune, întrucât face parte din domeniul public al statului.
Pârâta S.C.D.V.V. Odobești în recursul său invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Se susține că terenurile pe care le are în administrare aparțin domeniului public al statului; ele nu pot fi înstrăinate și sunt insesizabile.
Se susține de asemenea că era necesar să fie făcută dovada de către reclamant căruia îi revenea obligațiunea dovedirii acțiunii că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul pârâtei Agenția Domeniilor Statului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează a reține că instanțele au făcut o aplicare corectă a legii, deci recursul este nefondat.
în acest sens este de reținut că fostul proprietar al imobilului în litigiu, G.C., a figurat la poziția 300 în tabelul nominal al chiaburilor din comuna Jariștea în anul 1952 cu suprafața de 9 ha, care au trecut în proprietatea statului fără nici un titlu.
în această ipoteză în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (4) (în formularea inițială, care era în vigoare la data înregistrării acțiunii) imobilul în litigiu a fost restituit în natură de către instanța printr-o interpretare corectă a legii.
în consecință preluarea imobilului a fost făcută abuziv conform art. 2 lit h) din Legea nr. 10/2001 și ca atare, având în vedere și prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilul nu poate face parte din domeniul public sau privat al statului.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din cel de al doilea recurs, formulat de către pârâta S.C.D.V.V. Odobești, este pentru aceleași considerente mai înainte arătate, neîntemeiat.
Motivele de recurs din cel de al doilea recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., sunt deasemenea nefondate.
Este de reținut în primul rând că aceste motive au fost doar enunțate fără ca ele să fie dezvoltate și explicitate în nici un fel.
Analizând însă hotărârea recurată urmează a constata că ea cuprinde motivele pe care se sprijină și că actul dedus judecății a fost corect interpretat; în consecință nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de pct. 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ. de a se admite recursul.
Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, ambele recursuri au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3287/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7099/2004. Civil → |
|---|
